România a pierdut un fotbalist mediocru, dar a câștigat un mare actor. Colea Răutu, „coșarul” cu voce fascinantă și talent „cât carul” VIDEO

Colea Răutu a jucat în peste 70 de filme și nu există amator de filme românești care să nu știe despre marea sa existență.

„Moara cu noroc”, „Mihai Viteazul”, „Frații Jderi”, „Nemuritorii”, „Pintea”, „Despre o anumită fericire”, „Ştefan cel Mare”, „Singurătatea florilor”, „Toate pânzele sus!”, „Accident”, „Fair Play”, „Revanşa”, „Acţiunea Autobuzul”, „Ultima noapte de dragoste”, „Mihail, câine de circ”, „O lume fără cer”, „Duelul”, „Căutătorii de aur”, „Mircea”, „Cel mai iubit dintre pământeni”, iată numai câteva dintre titlurile peliculelor din distribuția cărora a făcut parte marele actor.

Născut în Republica Moldova, Colea Răutu a luat drumul Bucureștiului

Nikolai Rutkovski sau Colea Răutu, așa cum era el cunoscut publicului avid de cinematografie românească, s-a născut în anul 1912, în localitatea Bălți, din Republica Moldova și a murit în 2008, în România, mai exact în Capitală.

S-a remarcat în teatru, film, radio, dar și vodevil.

A fost fiul cel mare într-o familie cu patru copii, ca mai apoi, la vârsta potrivită, să se înscrie la liceu, în Chișinău. „Şi am ajuns în clasa a 11-a. Când, de cuminte ce eram, părinţii m-au pornit spre un liceu militar… Ca să dau iar examen… Aici, disciplina era severă. Carte multă şi bună. Am rămas, din acei ani, cu o sete de afecţiune nici azi ostoită”, mărturisea, la un moment dat, Colea Răutu.

În 1935, venea la București pentru a juca fotbal, deși talentul nu-l prea recomanda spre așa ceva, ci mai degrabă spre alte zări, după cum bine știi. „Mingea de fotbal n-am prea bătut-o. Dar sălile de spectacol, le-am bătut. Şi, într-o seară, am fost fascinat de „Floarea din Havai”, opereta lui Abraham… Pe care, atunci, la premieră, a dirijat-o chiar compozitorul. Această “reprezentaţie de gală” – cum se grăbiseră s-o anunţe impresarii – a avut loc în sala Vox-Eforie, unde îşi prezenta Tănase spectacolele”.

Uimit de lumea teatrului, și-a încercat norocul, după ce vedea un anunț potrivit căruia se căuta cântăreți și dansatori. S-a prezentat și a fost admis: „am fost folosit şi ca dansator, după o săptămână de repetiţii fiind avansat in faimosul octet al diplomaţilor. Aveam, aşadar, un rolişor!”.

Oamenii îl salutau pe stradă, el le răspundea cu respect

La propunerea lui lui Sică Alexandrescu a jucat la Teatrul Național din București. Așa cum îi stă bine unui mare artist, Colea Răutu a fost distins cu titlul de Artist Emerit, în anul 1962. Între anii 1952-1968 a jucat la Teatrul Giulești. A jucat pentru scurt timp și la Teatrul din Pitești.

În ultimii ani din viața sa, Colea Răutu putea fi adesea plimbându-se în Piața Romană, din Capitală. Obișnuia să meargă zilic pe jos spre teatru, ori chiar spre Piața Amzei.

Locuia în blocul Patria, la parterul căruia se află și azi un cinematograf celebru și nu rata niciun film. Își lua soția și se bucurau împreună de ultimele producții ce rulau la acel cinematograf. Îi plăceau deopotrivă filmele românești, însă și cele străine, atât timp cât acestea erau de calitate. Și dacă nici el nu se pricepea…

Era salutat de oameni pe stradă și le răspundea acestora, de fiecare dată, cu același respect.

„Da, hotărât lucru, teatrul de proză îmi părea mai palpitant decât cel muzical. O aventură artistică mai bogată, mai diversă, mai cuprinzătoare. Şi ca să îmbrăţișez cât mai mult din ceea ce noile mele experienţe scenice îmi ofereau, am fost bucuros să pot juca şi la Naţionalul bucureștean. În “Câteva palme false” am avut prilejul să mă transpun într-un fost cascador, iar admirabila mea parteneră, Carmen Stănescu, să devină o fostă machieuză. “Pisica în noaptea Anului Nou” m-a pus în postura unui tată al cărui fiu era Victor Rebengiuc, şi de astă dată reprezentându-şi cu brio generaţia, declara, de asemenea, Colea Răutu despre viața sa.