Metoda prin care și-a plătit Mihai Viteazul creditul luat pe 30 de ani, în vremuri în care ROBOR sau IRCC nu contau, iar soluțiile erau altele

Mihai Viteazul este unul dintre cei mai cunoscuți și, deopotrivă, iubiți domnitori români, el devenind, în timp, primul simbol al unirii teritoriilor românești.

Despre Mihai Viteazul s-au scris râuri întregi de cernală și, în egală măsură, domnitorul a fost portretizat în nenumărate picturi, ca mai apoi să se ocupe de aceste subiect inclusiv cinematografia româneacă, din perioada comunistă, cea care i-a atribuit veleități suplimentare, adaptate mesajului politic de propagandă, pe care încerca regimul de tristă amintire să-l infuzeze în sângele românilor.

Cum obțineai bani, în alte timpuri, cum puteai să fii „săpat de boieri”

În zilele noastre, una din principalele griji a românilor este dobânda ROBOR, cea care ne dă bătăi de cap în fiecare zi – atât de multe încât nici nu mai merită menționat subiectul, de vreme ce avem nevoie de o pauză mentală de la tot ceea ce ni se întâmplă, pentru a putea supraviețui și zilei de mâine.

Ceea ce, probabil, nu știai este că sistemul de creditare este o practică ce nu aparține zilelor noastre, cu toate că, în vremurile vechi, altele erau metodele prin care puteai obține un credit, dar și prin care să poți să-l plătești, după cum vei afla în cele ce urmează.

De altfel, încă din Antichitate se obișnuia împrumutarea de bani de la cămătari, aceștia cerând ceea ce astăzi noi numim dobândă, dar într-o manieră ușor diferită.

De împrumuturi nu a scăpat nici Mihai Viteazul, în 1593, iar acest eveniment se leagă, într-o oarecare măsură, și de avântul său în istorie.

Spre exemplu, dacă în majoritatea țărilor occidentale ale perioadei, tronul se moștenea, pe sistemul „primul copil, neaparat băiat”, la noi, lucrurile stăteau un pic diferit.

Pe tronurile muntenești și moldovenești putea să urmeze oricare dintre urmașii domnitorului intrat în neființă, atât timp cât făcea parte din divanul boieresc – aceasta fiind o regulă de bază. Urmașul trebuia să se dovedească a fi demn de tron, drept pentru care, nu strica să aibă și un pic de susținere din partea elitei – sau așa cum zicem noi în prezent, „pile”.

Imediat ce micile voievodate au intrat în conflict cu Imperiul Otoman, plătind, în paralel, tribut, voievozii aveau obiceiul să tot schimbe taberele, după cum le prindea lor bine.

Trădarea se manifesta, de cele mai multe ori, și din direcția opusă, boierii având obiceiul de a-și „săpa” domnitorul, dacă nu le convenea ceva. Și, hai să fim sincer, erau mereu „interese mari la mijloc”.

În ciuda faptului că, cel puțin în Imperiul Otoman, se practica fraticidul, la noi oamenii păreau un pic mai blânzi, așadar, urmașii altor domnitori, de dinainte, trăiau mult și bine, ceea ce favoriza posibilitatea de detronare a celui curent. Se „umbla” cu mită și cu bârfe, până când divanul decidea în unanimitate.

Și pentru că sultanii aveau, totuși, un cuvânt de spus, Mihai Viteazu a văzut oportunitatea, și a mers, literalmente, cu bani la Suleyman.

Însă pentru a avea bani, Mihai Viteazul a trebuit să se împrumute de la cămătari care, de obicei, erau fie greci, evrei sau armeni stabiliți în Istambul.

Ca să se asigure că au o metodă în plus prin care să-și obțină „investiția”, cămătarii mergeau adesea cu domnitorul în principat pentru a se asigura că primesc funcții din care, mai apoi, să reușească să-și recupereze banii, în cazul în care altfel nu se poate.

Cum și-a cumpărat Mihai Viteazul tronul

Așadar, este lesne de înțeles că, prin intermediul acelui împrumut, Mihai Viteazul a mers la sultan și și-a cumpărat tronul Țării Românești. Încercarea lui a fost încununată cu succes, după cum bine știi din istorie, de altfel.

Cu toate că, în filmul lui Sergiu Nicolaescu se menționează că Mihai Viteazul ar fi primit tronul de la sultan pentru că nu ar fi îngenunchiat, deși ar fi plătit mai puțin, astfel sultanul apreciind faptul că nu se „umilește”, istoricii spun că realitatea ar fi fost diferită, iar scena lui Nicolaescu făcută de dragul „artei”.

Imediat ce a urcat pe tron, s-a instalat și cu un credit „pe 30 de ani”. După ce a ajuns în țară, a realizat că are nevoie de bani suplimentari pentru a porni un război împotriva turcilor, astfel că a trebuit să apeleze, din nou, la banii cămătarilor.

În paralel, se pare că divanul nu era de acord cu instalarea lui pe tron, așadar că Mihai Viteazul, știind toate astea, a adunat laolată mai mulți boieri, dintre cei „necredincioși”, pe care i-a ucis în casa unuia dintre memebrii familiei Buzești.

O parte dintre boieri au reușit să scape, drept pentru care, ei au fugit din țară și au continuat să susțină alți pretendenți la tron, rivali ai lui Mihai Viteazul.

Desigur, idealizarea domnitorilor ajută psihicul, însă nu portretizează sută la sută realitatea. Domnitorii au fost, la rândul lor, oameni mânați de ambiții și, cei mai mulți dintre ei, au acționat în consecință.

Imaginea din antetul acestui articol este din filmul Mihai Viteazul, cu Amza Pellea, în rol principal.