INTERVIU Dan Teodorescu (TAXI) – despre industrie și cât este de greu e să spui lucrurilor pe nume, printre orgolii

Taxi este, fără dar și poate, una dintre trupele de referință din industria muzicală românească, numele lui Dan Teodorescu fiind aproape sinonim cu aceasta, încă din 1999, an în care formația s-a lansat. De-a lungul timpului, Taxi a reușit să scoată pe piață melodii care, adesea, au ieșit din tiparele clasice, mai ales prin prisma versurilor „pline” care, cu ușurință, ar putea fi înscrise cu succes în categoria „râsul-plânsul”. Cu alte cuvinte, rețeta ideală de a povesti o realitate mai puțin plăcută, într-un mod umoristic și, pe alocuri, cu incursiuni sănătoase de sarcasm.

Redacția PlayTech.ro a avut ocazia de a participa la unul dintre concertele Taxi, în Galați, în data de 28 mai 2022, ceea ce a deschis „porțile” spre un inevitabil interviu. Dan Teodorescu a acceptat să ne răspundă la câteva întrebări, iar rezultatul îl puteți vedea mai jos.

INTERVIU Dan Teodorescu, „Despre Smerenie”, „Cele Două Cuvinte” și puterea de a vorbi fără ocolișuri

Ce v-a atras spre muzică? Cu alte cuvinte, ce l-a motivat pe Dan Teodorescu să devină acel Dan Teodorescu, printre mulți alții cu același nume, de la noi din țară? Cum a fost la început?

Dan Teodorescu: Habar n-am ce m-a atras spre muzică. Am simțit nevoia să cânt, la un moment dat, prin clasa a IX-a, a X-a. Mi-a cumpărat tata, Dumnezeul să-l odihnească, o chitară și s-a ales praful, gata, asta a fost. Am făcut facultatea… Politehnica, dar n-am avut nicio legătură cu ea. Nici atunci și nici acum, cu atât mai puțin.

Trebuie să recunosc, am să asociez mereu trupa Taxi cu manifestul împotriva banilor publici cheltuiți pe construirea Catedralei Mântuirii Neamului. Spuneți-mi, vă rog, imediat după lansare, mai exact după viralizarea melodiei, cam de cât „hate” ați avut parte? În plus, ați primit vreo reacție oficială din partea Bisericii Ortodoxe Române (BOR), mai mult sau mai puțin subtilă?

Dan Teodorescu: Am primit, da. Urma să mergem la o discuție cu purtătorul lor de cuvânt. Până la urmă, nu s-a mai întâmplat, dar s-a întâmplat ceva despre care am promis că n-am să vorbesc, că… na… înțeleg de ce. Am primit susținere din partea unor… nu știu… unor destul de înalte fețe bisericești. Nu multe, una-două, dar am fost… cum să spun, m-au liniștit foarte mult. A fost o perioadă agitată. Nu mă așteptam. Nu mă așteptam la atâta, mă rog, să nu spun „ură”, dar ceva pe-acolo. Chiar nu m-așteptam, era o piesă făcută cu blândețe și spuneam un punct de vedere: „eu cred că nu asta e ideea – asta cred eu, nu spun neaparat că știu”. Am spus „cred” – e o mare diferență. Pe urmă, după ce m-am liniștit, după vreo săptămână, mi-am dat seama că cei care nu erau de acord nu erau atât de mulți cât credeam eu, deși păreau foarte mulți. În fine, și în perioada aia foarte agitată pentru mine am slăbit trei kilograme în patru zile. Am primit un telefon de la niște preoți care mi-au zis că (n.r. râde) sunt de acord cu ce am făcut. Și mi-au spus să nu spun cine sunt pentru că a fost „off the record”. Am avut o părere, mi-am expus-o, unii au fost de acord, pe alții i-a deranjat, asta-i viața.

Fiindcă, așa cum am zis mai devreme, muzica trupei Taxi este văzută ca fiind una, cel puțin parțial, de manifest social și politic, am să îndrăznesc să vă întreb, exact ca la interviurile clasice de angajare, cum vedeți țară noastră în 5 ani? Vă întreb asta mai ales în contextul extremismului tot mai pronunțat din politica românească actuală.

Dan Teodorescu: Vă spun cu toată sinceritatea, habar nu am. Nu sunt analist politic, dar nu credeam niciodată că o să fie atât de rău cum e acum. Și de asta nu pot să preconizez. Sper să nu fie mult mai rău de-acum încolo. Dar cred că va fi cel puțin un pic mai rău. Nu mai am speranțe și cred că, din păcate, nu sunt singurul. Nu văd cum ar putea fi următoarele alegeri (n.r. 2024), dar poate mai apare un partid, deși e greu de crezut.

Să presupunem că, într-un univers paralel, „Despre Smerenie” este compusă în 2020. Cum ar suna ar suna această piesă acum, în contextul pandemiei și al fenomenului „antivaxxer”? Ați mai invita anumite figuri cunoscute care, inițial, au apărut în clipul melodiei, să colaboreze cu dumneavoastră?

Dan Teodorescu: Tot ce pot să vă spun este că am făcut și o piesă pro vaccinare și cam asta e tot ceea ce vă pot spune în legătură cu ceea ce m-ați întrebat.

Știu că sunteți căsătorit. Cum funcționează o casatorie, de vreme ce dumneavoastră, aparent, nu puteți rosti „Cele Două Cuvinte”?

Dan Teodorescu: Simplul fapt că am făcut piesa asta a fost o declarație de dragoste: am declarat laolaltă cu dragostea și neputința de a rosti „cele două cuvinte”, și-acuma, dacă este să fiu sincer până la capăt, dacă v-aș spune de câte ori îi spun eu soției mele „te iubesc”, pe zi, i-aș dezamăgi pe oamenii care m-au crezut atunci când le-am zis că mi-e greu și care au zis „Da, băi, Dane, și nouă ne e greu. Bravo, bine c-ai zis-o!”. Așa că mai bine nu vă spun.

În încheiere: care sunt planurile de viitor ale trupei Taxi?

Dan Teodorescu: Nu știu ce planuri de viitor are trupa Taxi, dar vă spun foarte clar ce planuri de viitor am eu. Am un singur plan: să fiu sănătos, Doamne-ajută, știu că nu ține de mine, dar ăsta-i planul meu. Fac tot ce pot să fiu cât mai mult timp cât mai sănătos. Mănânc ce-mi dă nevastă-mea, ea îmi dă ce ar trebui să mănânc, cât mai curat, mai eco, mai de-astea. Fac sport în fiecare dimineață; măcar un sfert de oră, dar în general fac vreo 45 de minute spre vreo oră. Niște flotări, niște abdomente, am o bară acasă. Fac câteva tracțiuni, nu multe că nu pot – așa, cât să mă mișc un pic. Și face foarte bine; la corp ca la corp, dar face foarte bine la cap. Știți, m-a scos din multe situații mai negre… așa. Sau, hai, gri! „Ce-am făcut eu până la vârsta asta?”, ceva de genul. Și m-a ajutat enorm. Deci, ăsta-i planul: să fiu sănătos.