Începem să înțelegem, în sfârșit, al șaselea simț: ce este propriocepția

Un nou studiu scoate la iveală bazele moleculare complexe ale celui de-al șaselea simț. Iată ce este, mai exact, propriocepția.

Genele care facilitează al șaselea simț – propriocepția – au fost descrise într-un nou studiu pe șoareci. Al șaselea simț, adesea trecut cu vederea în favoarea celor cinci omologi mai faimoși, este simțul poziției corpului în spațiu de care depinde capacitatea noastră de a efectua mișcări coordonate.

Propiocepția, spre deosebire de simțurile văzului, auzului, mirosului, gustului și atingerii, este complet inconștientă. Poate că nu suntem conștienți că o facem, dar este la fel de important ca și celelalte simțuri. Persoanele fără abilități nu sunt capabile să efectueze mișcări coordonate, cum ar fi aruncarea unei mingi sau coordonarea mișcărilor capului și brațulelor, în timp ce mănâncă sau beau.

„Menirea sa este de a colecta informații de la mușchi și articulații despre mișcările noastre, postura și poziția noastră în spațiu, apoi să le transmită sistemului nostru nervos central”, spune Dr. Niccolò Zampieri, șeful Development and Function of Neural Circuits Lab, de la Centrul Max Delbrück din Berlin.

„Acest simț, cunoscut sub numele de propriocepție, este ceea ce permite sistemului nervos central să trimită semnalele potrivite prin neuronii motori către mușchi, astfel încât să putem efectua o anumită mișcare”.

Ce este propriocepția

Propiocepția este executată de un sistem complex de comunicare care implică neuronii din mușchi și articulații, care transmite informații despre întinderea și tensiunea musculară înapoi către neuronii senzitivi proprioceptivi (pSN), localizați în ganglionii rădăcinii dorsale a măduvei spinării. Știm că acest lucru este facilitat de fibrele nervoase lungi care leagă cele două, dar bazele moleculare au fost, până acum, puțin înțelese.

Noul studiu a identificat gene implicate în funcția acestor pSN la șoareci și a aruncat lumină asupra conexiunilor neuronale precise care permit propriocepția.

Echipa a început prin a căuta markeri moleculari care diferențiază pSN în funcție de tipul de mușchi pe care îl inervează: spate, abdominal sau membru.

„Am găsit gene caracteristice pentru pSN conectate la fiecare grup muscular”, a spus autorul principal, dr. Stephan Dietrich.

„De asemenea, am arătat că aceste gene sunt deja active în stadiul embrionar și rămân active cel puțin un timp după naștere”.

Aceasta înseamnă că programele genetice fixe dictează ce tip de mușchi va inerva un pSN. De o importanță deosebită sunt genele care codifică efrinele și receptorii acestora, au descoperit cercetătorii. Aceste proteine joacă un rol important în dezvoltarea sistemului nervos, ajutând la ghidarea fibrelor nervoase nou formate către ținta lor.

Autorii speră că descoperirile lor vor acționa ca o trambulină pentru cercetările viitoare în propriocepție, care ar putea ajuta într-o zi pacienții cu leziuni ale măduvei spinării.