Doctorul care a documentat ce se întâmplă după moarte: „Este diferită de alte experiențe pe care oamenii le pot avea”
Un medic de la secția de terapie intensivă (ICU), care studiază exact acest moment de peste 25 de ani, a dezvăluit cele cinci lucruri cheie pe care pacienții i le-au spus despre granița dintre viață și moarte.
Dr. Sam Parnia, profesor asociat la Departamentul de Medicină din cadrul NYU Langone Health, a declarat că, timp de zeci de ani, oamenii au raportat că au experimentat o stare de conștiență accentuată atunci când inima lor s-a oprit.
Acest lucru se întâmpla chiar și atunci când medicii spuneau că nu fuseseră conștienți și că erau „în moarte”, a explicat Dr. Parnia.
El a spus că au existat cinci teme cheie care au reieșit de la pacienții studiați.
Acestea au fost:
- Senzația că are loc resuscitarea cardio-respiratorie
- Au auzit echipa medicală
- Activități la terapie intensivă după resuscitare
- Îndreptarea către o destinație
- Evaluarea vieții
Dintre aceste teme, Dr. Parnia a declarat pentru Medical News Today, că mulți pacienți au reflectat asupra modului în care acțiunile lor au avut un impact asupra altora.
„Există o experiență unică reamintită a morții”
În ceea ce privește faptul că se îndreaptă spre o destinație, unii pacienți au spus că s-au simțit ca și cum ar fi mers într-un loc care semăna cu acasă.
Alții au rememorat amintiri vechi, unii chiar amintindu-și momente înfricoșătoare din viața lor.
Dr. Parnia a spus: „Am caracterizat mărturiile pe care le-au avut oamenii și am reușit să identificăm că există o experiență unică reamintită a morții care este diferită de alte experiențe pe care oamenii le pot avea în spital sau în altă parte.
Acestea nu sunt halucinații, nu sunt iluzii, nu sunt iluzii, sunt experiențe reale care apar atunci când mori.”
Dr. Parnia a prezentat concluziile studiului său la sesiunile științifice ale Asociației Americane a Inimii, la începutul acestui an.
Studiul a analizat date de la 567 de bărbați și femei care au fost supuși la resuscitare cardio-respiratorie după ce inima lor a încetat să mai bată.
În timp ce medicii încercau să îi resusciteze, le-au fost atașate și dispozitive de monitorizare a creierului pentru a vedea dacă existau semne de învățare inconștientă.
De asemenea, dispozitivele proiectau pe un ecran una dintre cele zece imagini stocate și redau, de asemenea, la fiecare cinci minute, un sunet cu cuvinte precum „măr, pară și banană”.
Doar zece la sută dintre acești pacienți au supraviețuit, iar 28 dintre cei care au supraviețuit au fost selectați pentru interviu.
„Moartea, ca și nașterea, este într-adevăr doar un proces”
În timp ce unii pacienți și-au amintit că au avut amintiri specifice, Dr. Parnia a declarat că acestea erau probabil „interpretări greșite” ale evenimentelor medicale.
De exemplu, un pacient a afirmat că s-a simțit ca și cum ar fi „ars în iad” – probabil o reacție la o perfuzie cu potasiu, a explicat Dr. Parnia.
Atunci când li s-au furnizat imaginile care fuseseră afișate pe ecran, niciun pacient nu a fost capabil să și le amintească și doar unul singur și-a amintit de fructele numite atunci când a fost resuscitat.
Experții au spus că au existat unde cerebrale de activitate care au apărut în unele cazuri, până la 60 de minute după resuscitare.
Lucrarea vine după ce doctorul Kathryn Mannix, doctor în medicină la sfârșitul vieții, cu sediul în Northumberland, a declarat că moartea „nu este atât de rea pe cât te aștepți”.
Ea a spus: „Moartea, ca și nașterea, este într-adevăr doar un proces. Treptat, oamenii devin mai obosiți, mai obosiți.
Pe măsură ce trece timpul, oamenii dorm mai mult și sunt mai puțin treji”.
În martie 2018, medicii de la o unitate canadiană de terapie intensivă au descoperit că o persoană a avut activitate cerebrală persistentă timp de până la 10 minute după ce au oprit aparatul de menținere a vieții, dar alte trei persoane nu au avut această activitate.
Timp de mai bine de 10 minute după ce medicii au declarat persoana în moarte clinică, undele cerebrale, precum cele pe care le experimentăm în somn, au continuat să apară.