Diva care a scris istoria teatrului românesc, Lucia Sturdza Bulandra: a avut o viață de film și un sfârșit stupid

Cea care a scris istoria teatrului românesc, Lucia Sturdza Bulandra a avut o ascendență impresionantă, însă căderea sa a fost una de-a dreptul stupidă. Află detalii despre viața divei scenei teatrului.

Lucia Sturdza se năștea în data de 25 august 1873, în Iași. Acestea era descendentă a domnitorului Mihai Vodă și încă din primii ani ai vieții demonstra o independență aparte, în încercarea de a-și asigura singură existența. Acest lucru i-a adus nenumărate probleme cu familia sa.

Lucia Sturdza absolvea Facultatea de Litere și Filosofie din București, în speranța că va avea o carieră în învățământ. În timpul facultății, aceasta a predat în cadrul unei școli primare de băieți, pentru că avea o neapărată nevoie de bani pentru a-și plăti taxele universității, după cum afirma chiar ea în volumul de memorii „Amintiri, amintiri”.

Deși își dorea foarte mult să devină profesoară, în anul 1898 era pusă în imposibilitatea de a găsi un job în domeniu, mergând la directorul Teatrului Național, Petre Grădișteanu care i-a oferit un post. Lucia Sturdza a menționat în volumul său despre acest moment.

„Şi iată-mă în teatru căzută ca din cer. După viaţa monotonă, îngustă şi apăsătoare în sânul familiei şi după mediul studios universitar, mă aflam deodată în vâltoarea unei lumi cu un specific nebănuit de mine. Şi totuşi m-am avântat cu multă îndrăzneală în noua mea carieră”.

După ce a dat o singură probă, Sturdza Buleandra primea postul. În seara debutului, 1 octombrie 1898, primea o telegramă din partea bunicii sale în care îi interzicea să utilizeze pe scenă numele familiei mari din care provenea.  Marea actriță nu a ascultat cerința, după cum se arată în Enciclopedia României.

Debutul l-a avut în piesa „Primul Bal” al dramaturgului francez Édouard Pailleron, iar acest rol presupunea o pregătire foarte bună. În cadrul Conservatorului Aristizzei Romanescu, aceasta a studiat tot ceea ce avea legătura cu arta dramatică, în timp ce de la italianul Ermette Novelli a înțeles ceea ce presupunea jocul actorului.

Lucia Sturdza Bulandra are parte de un sfârșit stupid

În data de 18 septembrie 1911 avea loc premiera peliculei „Amor Fatal” în a cărei distribuție apărea și Tony Bulandra cu care se căsătorește la doar câteva luni. Alături de soțul ei, cei doi înființau Teatrul Regina Maria. În asociația Lucia Sturdza – Bulandra, ea avea ultimul cuvânt, fiind cunoscută pentru exigența ei, autoritatea dar și puterea de muncă remarcabilă.

Lucia Sturdza apărea pe scenă în fiecare seară, făcea turnee, citea și studia piesele, propunea noi colaborări și angaja noii actori după criterii personale. În același timp era și profesoară în cadrul Conservatorului de Artă Dramatică din București, unde timp de trei decenii a format mai multe generații de actori dintre care amintim: Nicolae Bălţăţeanu, George Calboreanu, Dina Cocea, Radu Beligan, Victor Rebengiuc, Aura Buzescu, Mihai Popescu, Fory Etterle, Niki Atanasiu, Al. Giugaru, Nineta Gusti ş.a.

După ce războiul a luat sfârșit, viața sa cunoștea o perioadă foarte grea implicând destrămarea companiei în anul 1941, moartea soțului său în 1943, fiind numită în anul 1947 în fruntea Teatrului Municipal. Această invitație a venit din partea regimului comunist de a înființa acest teatru și care reprezenta o revenire la linia de plutire.

Pe baza muncii depuse, Lucia Sturdza primește distincții precum Bene Merenti, Clasa I, Meritul Cultural, Clasa I și Clasa a II-a, Vulturul Alb, Ordinul Muncii, Clasa I, Steaua Republicii, Artistul Poporului. În data de 19 septmebrie 1961, la vârsta de 88 de ani, are parte de un sfârșit stupid, după ce cade pe scări și moare la doar câteva zile.

„(…) o boieroaică a teatrului românesc. Impresionase încă din tinereţe prin frumuseţe, inteligenţă şi printr-o prestanţă unică pe scenă, pe care şi-a păstrat-o până la urmă. Ţinuta ei impozantă, atât în teatru cât şi în viaţă, îţi evoca imaginea princiară a unei femei elegante care apare în mijlocul invitaţilor coborând scara de onoare a unui palat. Energică directoare de teatru, a ştiut să impună disciplina în teatru actorilor, ţinuta pe scenă, respectul pentru nobleţea artei şi prestigiul instituţiei”, o descria regizorul Sică Alexandrescu pe Lucia Sturdza.