Dictatorii nemiloși ai lumii: de la Saddam Hussein și Adolf Hitler, la Vladimir Putin

Dictatorii au existat din cele mai vechi timpuri, cu emfază pe istoria timpurie, când un astfel de comportament părea desprins din normalitate. Însă, cu toate că anii trecut, și-ai fi putut să juri că rasa umană a evoluat, chiar și în 2022 avem parte de ei. Cel mai sinistru și recent exemplu, în acest sens, este reprezentat chiar de Vladimir Putin, președintele Rusiei.

Încă din copilăria mea, în casa în care am crescut au existat cărți care vorbeau despre faptele atroce comise de anumiți conducători cărora „nu le ajungeai la nas nici cu prăjina”, conform unei vechi vorbe românești. Oameni, aparent, fără inimă, cu un singur interes: să ucidă, să semene teroare, să dezbine și să cucerească, de-ai fi putut crede că nu sunt, în realitate, oameni, ci mai degrabă niște ființe extraterestre sau produsul bionic al vreunui laborator secret.

Cel mai cunoscut dictator al tuturor timpurilor rămâne, fără dar și poate, Adolf Hitler, führer-ul unei Germanii Naziste – departe de ceea ce știm acum, despre această țară, orientată cu precădere spre pace și incluziune socială.

Poveștile de groază din jurul lui Hitler sunt, de asemenea, cele care m-au învățat multe despre natura umană, cea care încetează să existe atunci când este umbrită de interese politice, presărate cu multe kilograme de manie.

Tot în copilărie, aveam să trag concluzia că, de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial încoace, omenirea a învățat multe și, mai ales, că va evita să repete greșelile trecutului.

Privind evenimentele în desfășurare, cele din Ucraina, observ cât de mult m-am înșelat atunci când am presupus, cu multă inocență, că locul unor astfel de evenimente se află în trecut.

Acestea fiind spuse, haideți să vedem care au fost cumpliții dictatori ai lumii, în ultima sută de ani. Firește, lista este mult mai lungă de atât, însă mă voi concentra pe cei care au reușit să-și scrijelească numele cu sânge, în cartea de istorie.

Adolf Hitler, megalomanul care a aproape a reușit să șteargă evreii de pe fața pământului

Aleg să încep cu Hitler pentru că, așa cum am spus anterior, el este primul personaj din categoria sa care a izbândit, în adevăratul sens al cuvântului, să îmi provoace greață. Sumedenia de imagini din lagărele naziste nu are cum să îți creeze altceva decât greață, până la urmă. În timpul regimului său, se estimează că aproximativ 17 milioane de oameni au pierit în lagărele de concentrare, cu toate că numărul lor ar putea fi mult mai mare de atât. Peste 6 milioane de evrei, 5 milioane de civili sovietici, 3 milioane de soldați sovietici, 312.000 de civili sârbi, 250.000 de persoane cu dizabilități, 250.000 de romi, 70.000 de oameni considerați „indezirabili”, 3.000 de persoane aparținând comunității LGBTQ+ și 1.900 de martori ai lui Iehova: acestea sunt cifrele groazei.

Iosif Stalin și mitul falsului salvator

Pe de altă parte, în aceeași perioadă, Iosif Stalin, conducătorul „ursului” sovietic, avea să pozeze, în paralel, în straie de mare salvator al națiunilor prigonite de nebunia lui Hitler. Puțini sunt cei care anticipau, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, că marele salvator se va transforma, într-un timp extrem de scurt, într-un dictator la fel de feroce ca omologul meu din Germania Nazistă. Ceea ce, în mod clar, a dovedit că „răul cel mai mic” nu e mereu chiar cel mai mic. Locuitorii țărilor care au introduse cu forța în blocul comunist au simțit pe pielea lor ce înseamnă „alternativa”.

Pentru o mai bună și mai prietenoasă înțelegere a situației, în cazul în care te-ai născut relativ recent și nu ai chef să citești cărți de istorie stufoase, îți recomand să urmărești „Nunta Muta”, regizat de Horațiul Mălăele (găsibil pe Netflix), unde se relatează întâmplări din satele românești, imediat după ce rușii au pus bocancul pe gâtul României.

Nicolae Ceaușescu, motiv de nostalgie pentru unii, tragică amintire pentru cei mai mulți

Și pentru că tot am ajuns la capitolul comunism, nu am cum să nu-l amintesc pe Nicolae Ceaușescu, cel care, deși (cel puțin) aparent, nu a pornit niciun război contra nimănui și nici n-a ucis (tot aparent) pe nimeni, a reușit să semene teroare în rândul populației de la noi din țară, înainte de 1989, an în care a fost împușcat, împreună cu Elena Ceaușescu, soția sa.

Fabrici, uzine, locuri de muncă, educație, prosperitate, bun simț: iată ce vei auzi, în zilele noastre, din gura unui nostalgic ceaușist.

Teroare, bătăi, tortură, beciurile securității, moarte, morminte nemarcate și multă discriminare: asta vei auzi, în schimb, din gura oricărui om care a avut neșansa curajului de a protesta împotriva opreliștilor.

Ce trebuia să faci, în acele vremuri, ca să primești „tratament special”? Să faci o glumă „nesărată” despre partid, conducător sau soția conducătorului, să faci parte din comunitatea LGBTQ+ (da, era totalmente interzis prin articolul 200 să fii gay sau lesbiană, iar de persoanele trans oricum nu auzise nimeni), etc.

Saddam Hussein, statuia dărâmată de pe soclu

Saddam Hussein a reprezentat inamicul publicul numărul unu al Statelor Unite ale Americii timp de foarte mulți ani. Pe bună dreptate, de altfel, de vreme ce, ca orice alt dictator, nici Hussein nu ținea cont de drepturile internaționale ale omului, ori de vreo regulă nescrisă a bunului simț sau chiar a omeniei. Informațiile neoficiale vorbesc despre mai bine de 100.000 de kurzi omorâți în timpului multelor războaie, o sumedenie dintre aceștia fiind, așa cum ți-ai fi putut imagina până acum, civili. Ba mai mult, politica de teroare impusă de Irak avea să se răsfrângă chiar și asupra propriilor cetățeni, cei ținuți cu o lesă extrem de scurtă. În 2006, el avea să fie spânzurat și predat familiei pentru înmormântare, conform tradiției musulmane.

Vladimir Putin, călăul lumii moderne

Poate cel mai dureros capitol, întrucât este și cel mai recent, este cel „dedicat” lui Vladimir Putin, președintele Rusiei. Suntem în ziua cu numărul 43, de la începutul războiului pe care Federația Rusă l-a pornit împotriva pașnicei Ucraina. 43 de zile de chin pentru civilii ucraineni, cei care au murit „pe capete”, fără să aibă nicio vină.

Kiev, Mariupol, Bucha, Odessa, iată doar câteva dintre exemplele de orașe unde militarii ruși au făcut prăpăd: au legat, au torturat, au violat femei și copii, au jefuit tot ce le-a stat în cale și au ucis fără pic de remușcare. Cifrele masacrului sunt inutil de redat, întrucât ele se schimbă de la o zi la alta.

Nu am să mă arunc în detalii suplimentare despre realitatea războiului din țara vecină întrucât, în prezent, internetul abundă de informații de acest tip. Cu toate astea, am să repet ceea ce am menționat și la începutul articolului, cu mențiunea că, din păcate, rasa umană nu a evoluat deloc de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Suntem, în marea noastră majoritate, aceiași mojici barbari mânați de orgoliu, primitivism și răutate viscerală. Vladimir Putin devine, astfel, cel mai bun exemplu al stagnării evoluției, dacă nu chiar a involuției – dacă acest lucru este posibil: și iată că este.

Să facă bine cineva și să inventeze mai repede o mașină a timpului: poate așa am putea să-l retrimitem mai repede pe Putin înapoi în timpurile lui.