De ce ne sărutăm sub vâsc, de Crăciun: adevărul despre cea mai romantică plantă din lume

În zilele noastre, vâscul este asociat cu romantismul, mai ales în perioada sărbătorilor de iarnă.

Boabele de vâsc conțin un adeziv biologic puternic, pe bază de celuloză, numit viscină, ceea ce le face foarte lipicioase.

Un studiu recent a explorat modul în care viscina ar putea fi utilizată ca adeziv biodegradabil și bioregenerabil în biotehnologie.

Lipiciul permite semințelor de vâsc să se agațe de ramurile copacilor, adică să paraziteze copacul. Totuși, ajung acolo cu ajutorul păsărilor sau a animalelor care se pot cățăra în copaci, lipindu-se adesea de blană, pene sau cioc.

Există, însă, și alte metode prin care vâscul poate ajunge în copac. O specie de păsări aduce vâscul în copac într-un mod total unic.

„În câteva minute, pasărea trece sămânță prin tractul digestiv”, a declarat expertul în evoluția plantelor Daniel Nickrent pentru Smithsonian Magazine. „Își mișcă spatele, atașând sămânța de vâsc de ramura copacului”. Ai înțeles ideea.

În definitiv, această relație parazitară poate dăuna copacilor gazdă, prin împiedicarea dezvoltării acestuia. Mai mult, îngreunează procesul de fotosinteză.

Există și o veste bună: frunzele de vâsc hrănesc ecosistemul pe tot parcursul anului. Păsările folosesc, de asemenea, vâscul ca sursă de hrană pentru iarnă, dar și pentru a cuibări.

Ce se știe despre tradiția sărutului sub crenguțe de vâsc

În ceea ce privește tradiția festivă a sărutului sub vâsc, originile acesteia sunt neclare. Unii cred că vine de la druizii celtici, alții leagă obiceiul de Baldur, care a fost ucis de Loki folosind o armă făcută din vâsc. Potrivit legendei, Baldur a fost reînviat, ca mai apoi Frigg să declare planta un simbol al iubirii, deși nu este clar ce legătură are acest lucru cu romantismul.

Cu toate acestea, alții susțin că tradiția datează, de fapt, din secolul XVIII-lea și își are originea în Anglia, câștigând popularitate în secolul al XIX-lea, în SUA.

Istoricul Mark Forsyth a declarat pentru TIME că „Moartea lui Baldur implică vâsc, dar nu are nimic de-a face cu sărutul sau Crăciunul”. Cea mai veche referire găsită de Forsyth a fost într-un cântec din 1784.

Conform tradiției engleze cu origini neclare, orice femeie prinsă sub vâsc trebuie să accepte să fie sărutată de un bărbat. În caz contrar, riscă să aibă ghinion.

Așadar, data viitoare când îți mai vin idei romantice, poate că n-ar fi rău să-ți amintești că vâscul este o plantă parazită.