Cine a construit Stonehenge, de fapt: de unde au venit acei oameni și cum s-au stabilit în Marea Britanie

Oamenii din Marea Britanie din neoliticul timpuriu, ai căror descendenți se presupune că ar fi construit Stonehenge, s-ar putea să nu fie cine credeai că sunt.

În urmă cu aproximativ 6.000 de ani, mai mulți fermieri de pe coasta Mării Egee au călătorit prin Europa continentală, s-au amestecat zona Mării Mediterane pentru o vreme, apoi și-au făcut drum spre Marea Britanie, unde au declanșat apariția agriculturii pe insulă. În câteva secole, ei au înlocuit aproape în totalitate populația autohtonă de vânători-culegători „britanici”.

Publicat în revista Nature: Ecology & Evolution, un nou studiu a analizat ADN-ul antic a zeci de oameni care trăiau în Marea Britanie între anii 8500 î.e.n. și 2500 î.e.n., dintre care șase erau vânători-culegători din mezolitic și 47 de fermieri neolitici. Unul dintre aceste schelete îl include Cheddar Man, cel mai vechi schelet uman aproape complet găsit în Marea Britanie.

Britanicii de astăzi au rădăcini genetice nebănuite

Dovezile genetice arată că cea mai mare parte a populației de vânători-culegători din Marea Britanie a fost înlocuită de fermieri care aveau descendenți originari de pe coasta Mării Egee, a căror componență genetică se potrivește mai degrabă cu populația de astăzi din Spania și Portugalia.

Ei nu au lăsat doar o amprentă genetică asupra Marii Britanii, ci au adus cu ei și arta agriculturii, precum și alte practici culturale importante, cum ar fi noi rituri funerare, ceramică și construirea de monumente.

„Tranziția către agricultură marchează una dintre cele mai importante inovații tehnologice în evoluția umană. De peste 100 de ani, arheologii au dezbătut dacă a fost adusă în Marea Britanie de fermierii imigranți continentali sau a fost adoptată de vânători-culegători locali”, a explicat Mark Thomas, profesor de genetică, evoluție și mediu la University College London, într-un comunicat de presă.

„Studiul nostru susține cu tărie opinia conform căreia fermierii imigranți au introdus agricultura în Marea Britanie și au înlocuit în mare măsură populațiile indigene de vânători-culegători”, s-a mai menționat.

La fel ca majoritatea celorlalți vânători-culegători europeni, britanicii din mezolitic aveau ochi albaștri. Aceste gene au fost șterse imediat după sosirea fermierilor din Marea Egee, sugerând că populația nativă era relativ mică și s-a amestecat rapid cu nou-veniții.

Populațiile de fermieri continentali aveau, de asemenea, propria lor moștenire genetică. În călătoria lor care a plecat din Turcia, s-au extins atât de-a lungul Mării Mediterane, cât și de-a lungul Rinului și a Dunăre, în Germania.

Acest studiu arată că istoria migrației și a moștenirii genetice, în Europa și nu numai, este mult mai complexă decât se credea, ceea ce face ca rasismul să poată fi combătut mai ușor.