Cea mai rapidă și periculoasă reptilă din România: unde găsești Șarpele Rău, ce trebuie să știi

Șarpele Rău este cea mai rapidă și periculoasă reptilă din România. Află unde se regăsește această specie și de ce a primit această denumire.

Dolichophis caspius, sau Șarpele Rău este cea mai rapidă reptilă de pe teritoriul României. Aceasta a fost filmată în urmă cu câțiva ani în Munții Măcin din Dobrogea. Cel care a reușit să înregistreze imagini cu periculoasa reptilă este biologul Vladimir Dumitru.

Cu toate acestea, specialiștii consideră că acest nume i s-a dat pe nedrept, având în vedere că acest șarpe nu este veninos. Ceea ce îi înspăimântă pe oameni este lungimea acestuia, putând ajunge să măsoare chiar și 2 metri.

Acest șarpe este răspândit în mai multe regiuni ale României, după cum explică herpetologul Marian Tudor. El poate fi întâlnit în Dobrogea, Banat, sudul Olteniei sau chiar lângă București, în județul Ilfov. Șarpele nu este atât de periculos pe cât se consideră, vipera fiind singura specie de șarpe de pe teritoriul țării care poate prezenta o oarecare agresivitate.

Din cauza faptului că habitatele le sunt amenințate, la care se adaugă faptul că mulți oameni îi ucid de teamă, această specie este amenințată cu dispariția.

Cea mai periculoasă reptilă din România, pe cale de dispariție

În România, specia este protejată prin Legea Nr. 13 din 1993, prin care România ratifică Convenţia de la Berna (Anexa II), Directiva Europeană 92/43/EEC (Anexa IV) şi de asemenea de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări ulterioare.

Această specie este considerată una de interes comunitar și național, fiind necesară o protecție strictă. Acesta este cel mai rapid și agresiv șarpe din România, după cum afirmă specialiștii. El prezintă un cap alungit, distinct de gât, botul rotund, ochii mari cu pupile rotunde.

Pe partea dorsală, șarpele deține culoarea cafenie, brun-gălbuie sau brun-cenușie, iar fiecare solz prezintă o dungă mediană deschisă dispusă longitudinal. Coloritul ventral este galben, iar pe lateralele gâtului, uneori dețin o culoare galben-portocalie.

La sfârșitul lunii mai are loc reproducerea acestei specii. Spre sfârșitul lunii iunie – începutul lunii iulie, femela depune între 5 și 12 ouă care eclozează în medie după 60 de zile.