Brigada Diverse, între „fapte reale” și „furtișag”: de ce nu a existat B.D. 4, pe cine ar fi „plagiat”

Brigada Diverse sau, pe scurt, B.D., este numele unei serii românești care a făcut istorie și care, mai mult decât atât, a bucurat generații întregi de români.

Ce-i drept, în acea perioadă, nici nu se putea spune că aveai parte de… diversitate, așadar te mulțumeai cu ceea ce primeai. Chiar și așa, nu trebuie negat nicio clipă impactul cultural pe care aceste filme l-au avut asupra țării noastre.

Brigada Diverse te făcea să ieși, în acele timpuri extrem de grele, din cotidian, așadar se poate spune că a adus un aport important stării de spirit a oricărui român „prins” în fața televizorului.

Brigada Diverse avea povești desprinse din realitate

Dem Rădulescu (Gogu), Puiu Călinescu (Trandafir) şi Jean Constantin (Patraulea) au intrat în pielea celor trei „borfaşi simpatici”, iar Toma Caragiu (căpitanul Panait), Sebastian Papaiani (plutonierul Căpşună) şi Dumitru Furdui (sergentul-major Cristoloveanu) sunt cei care făceau parte din Brigada Diverse, încercând să îi prindă. Atât actorii, cât și personajele pe care le interpretau aceștia, au beneficiat de iubirea necondiționată a publicului român din acele vremuri.

Ca drept dovadă, filmele seria menționată sunt difuzate chiar și în zilele noastre, de diverse televiziuni, chiar și de câteva ori pe an.

Toate cele trei filme B.D. au fost filmate într-un timp record, între 1970 și 1971 și se spune că ar fi inspirate din cazuri reale, mai exact din dosarele miliției, din acea perioadă. Totul cu ajutorul direct al Ministerului Afacerilor Interne.

La început, primul film a purtat numele de Brigada Măruțișuri, ca mai apoi să se lanseze, în 1970, sub titulatura de Brigada Diverse în Acțiune, o peliculă extrem de bine primită de spectatori. La momentul respectiv, a reușit să vândă mai bine de 4 milioane de bilete la cinematografele din România.

Succesul a crescut, iar cel de-a doilea film, Brigada Diverse în Alertă, a fost și mai apreciat decât primul.

În 1971 se lansa și cea de-a treia parte, B.D. la Munte și la Mare și, așa cum era de așteptat, nici această lansare nu s-a lăsat mai prejos, semn că oamenii erau avizi să afle ce au mai făcut năstrușnicii băieți.

Totuși, existau și păreri contradictorii. „Filmul e un eşec. Un eşec total. Nu putem decât să regretăm că în ţara lui Caragiale nu avem comedie cinematografică, că în acest an filmul românesc nu ne-a oferit la capitolul comedie decât aceste fără rost şi fără sare şi piper întâmplări, la munte şi la mare sau invers, care nu reprezintă pe nimeni“, scria Tudor Stănescu, în „Scânteia Tineretului“, în numărul din 27 decembrie 1971.

De ce nu a existat al patrulea film B.D. – ipoteze

În ciuda succesului la public, B.D.-urile s-au oprit, la sfârșitul celui de-al treilea film. Firește, legat de motivul pentru care „franciza” a „dat ortul” s-au speculat vrute și nevrute.

Cu toate că varianta oficială nu este cunoscută și sunt slabe șanse ca ea să fie cunoscută vreodată, Puiu Călinescu și Sebastian Papaiani au vorbit, la un moment dat, despre acest subiect.

„În seria a patra urma să o apucăm şi noi, adică Trandafir, Patraulea şi Gogu, pe drumul cel bun. Scenariul era scris, numai că a apărut cineva din Comitetul Central, tare… de cap, căruia nu i-a plăcut“, mărturisea Puiu Călinescu, într-un interviu acordat postului Antena 1, în 1996.

La rândul lui, Sebastian Papaiani spunea, în aceeași perioadă: „A fost un general de miliţie. Un om «inteligent» a oprit filmul. Era deştept foc! Ardea! A oprit filmul pentru că a considerat că ne băteam joc de miliţie. După ce am terminat trei filme şi-a dat seama. Vă daţi seama ce deştept era?!“.

O campanie de presă foarte aprigă, dar şi un proces de plagiat intentat realizatorilor, i-au determinat pe cei din lumea cinematografiei să pună capăt serialului, chiar dacă plagiatul nu s-a dovedit niciodată.

În decembrie 1971, revista Săptămâna publica o scrisoarea deschisă redactată de Vintilă Corbul şi Eugen Burada care acuza „asemănările stupefiante de situaţii, de personaje şi de replici“ dintre serialul Brigada Diverse şi Caravana, proiectul ce le aparținea dar ce fusese casat în 1968. Plagiatul nu a fost niciodată dovedit, nici măcar în urma procesului.

În perioada următoare, încercând să contracareze seria B.D., Cornel Todea încerca „marea cu sarea” și punea la cale un film cu numele de Adio, dragă Nela!

„Eu sper să fac un fel de «B.D.» à l’envers. Fiindcă mi s-a întâmplat rar să văd atâta abnegaţie şi devotament în a realiza platitudini, cum am văzut în «B.D.» M-aş plictisi foarte tare dac-aş lucra aşa şi, cum nu încerc să mă plictisesc decât atunci când n-am încotro, încerc să mă amuz, să dau un relief şi să caut un sens amuzamentului“, declara, la vremea respetivă, Todea. Filmul nu apuca să vadă lumina zilei niciodată.