Avea un farmec aparte și un talent înnăscut pe scândură, Rodica Tapalagă poate cea mai buna „Zoe” a teatrului românesc

Rodica Tapalagă, cea mai talentată „Coana Joițica” a scenei românești, s-a născut la 12 ianuarie 1939, în Dorohoi și a fost o a fost o actriță emblematică de film, radio, teatru, televiziune și voce.

La vârsta fragedă de doar trei luni, s-a mutat cu părinții săi în București, unde avea să cunoască, ani mai târziu, succesul, pe “scândura” teatrului românesc. Absolventă a Institutului de artă teatrală și cinematografică din București, promoția 1959, a debutat în 1958 pe marile ecrane în comedia “Alo?… ați greșit numărul!”, alături de alte mari nume ale scenei și filmului românesc.

Rodica Tapalagă a fost o actriță care și-a petrecut viața pe scenă. Ea a fost distribuită în roluri pe scenele mai multor teatre din țară: Teatrul Național din Craiova, Teatrul Nottara și Teatrul Mic. Din 1961 până în 2010 (cu o scurtă întrupere între anii 1977-1981 când a jucat la Teatrul Mic) a fost actriță a Teatrului Lucia Sturdza Bulandra din București fiind ultima actriță angajată personal de Lucia Sturza Bulandra.

Printre cele mai semnificative piese de teatru clasic în care a strălucit pe scenele românești, putem aminti O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale, regia Liviu Ciulei, D-ale carnavalului de I. L. Caragiale, regia Lucian Pintilie, Nu sunt Turnul Eiffel de Ecaterina Oproiu, regia Valeriu Moisescu, Tartuffe de Molière, regia Alexandru Tocilescu, iar lista poate continua.

Rodica Tapalagă deborda de talent și dăruire pe scenă

Vocea inconfundabilă a Rodicăi Tapalagă a impus-o în teatrul radiofonic, unde a interpretat zeci de roluri, şi s-a remarcat în numeroase scenete şi spectacole de varietăţi TV alături de alţi mari actori precum Toma Caragiu, Dem Rădulescu, Mitică Popescu, Stela Popescu, Ştefan Tapalgă (fratele său).

Talentată actriță a excelat și în filme. În filmografia sa se regăsesc: ”Aproape de soare” (1960, regia Savel Stiopul), ”Cinci oameni la drum” (1962, regia Gabriel Barta, Mihai Bucur), ”Politică şi… delicatese” (1963, regia Haralambie Boroş), ”Tănase Scatiu” (1976, regia Dan Piţa), ”Între oglinzi paralele” (1978, regia Mircea Veroiu), ”Vis de ianuarie” (1978, regia Nicolae Opriţescu), ”Artista, dolarii şi ardelenii” (1978, regia Mircea Veroiu), ”Clipa” (1979, regia Gheorghe Vitannidis), ”De dragul tău, Anca!” (1983, regia Cristiana Nicolae), ”Dragostea şi revoluţia” (1983, regia Gheorghe Vitanidis), ”Vreau să ştiu de ce am aripi” (1983, regia Nicu Stan), potrivit volumului ”1234 cineaşti români” (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1996).

Rodica Tapalagă a primit numeroase premii și distincții, pe bună dreptate. Printre cele mai importante, se numără distincția Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”.

„Îmi aduc aminte că Rodica Tapalagă era o actriță de mare excepție. Era o forță, un taifun, un talent, pur și simplu. Are un loc important în istoria teatrului românesc”, spunea celebrul actor Florin Zamfirescu, colegul ei de scenă.

În ceea ce privește viața personală a Rodicăi Tapalagă, aceasta a fost căsătorită cu scenograful Ion Popescu-Udrişte, cu care are un fiu – Barbu Popescu.

Rodica Tapalagă era pasionată de citit, printre autorii ei preferați fiind Cehov, Tolstoi, Dostoievski, pentru că sunt „sentimentali, umani, calzi”, spunea ea. Ce nu știe multă lume despre actriță este că apropiații ei o considerau dificilă, pretențioasă cu ea însăși și cu cei din jur, dar foarte talentată și muncitoare. Ea și-a ales cu mare grijă rolurile, excelând la fiecare interpretare.

Talentata actriță a teatrului românesc a sfârșit la 71 de ani, pe 18 decembrie 2010, în București, în locuința sa, în urma unei boli care i-a afectat plămânii și rinichii. Boala care a răpus-o pe marea actriță a teatrului românesc se numește colagenoză și se agravase în ultimele sale luni de viață.

Rodica Tapalagă fost îndrăgită și aplaudată de publicul românesc pentru numeroasele sale apariţii în piese de teatru şi filme, interpretând personaje de neuitat care au îmbogățit cultura românească.