„Anonimul” care a creat-o pe celebra Zaraza. Ion Pribeagu a fost interzis de legionari pentru că era evreu, iar de comuniști pentru că era „rău de gură”
Dacă nu ești un împătimit al istoriei sau al literaturii, se prea poate ca numele de Ion Pribeagu să nu-ți spună mare lucru, în 2022.
Totuși, poetul român a reușit, cu voia lui, sau fără, să facă „un serviciu” multor personalități marcante ale vremurilor, printre cei care au profitat de mintea sa ascuțită numărându-se inclusiv Cristian Vasile, celebru pentru melodia „Zaraza”.
În antiteză, actorul Constantin Tănase, cel care acum dă numele unui teatru din Capitală, nu se sfia să-i recite textele, în ciuda regimului legionar care îl interzisese să facă asta.
Cu toate că a murit în 1971, el este omagiat, chiar și în prezent, pe scena Teatrului Evreiesc de Stat, de nenumărați actori, printre care și Maia Morgenstern.
Caricatură cu poetul Ion Pribragu
Mic la stat, mare la sfat: poetul pentru care sarcasmul nu era a doua, ci prima natură
Cu toate că acest lucru este mai puțin cunoscut, în spatele celebrei melodii „Zaraza”, interpretată de Cristian Vasile, se află mintea ghidușă a poetului Isac Lazarovici, cunoscut mai târziu sub numele de Ion Pribeagu.
Se năștea în anul 1887, într-o familie de negustori evrei și săraci și se remarca, încă din primii ani de viață, printr-un sarcasm ieșit din comun pe care, mai târziu, avea să-l transpună în versuri.
Mic de înălțime, Ion Pribeagu obișnuia să glumească pe această temă, semn că această caracteristică fizică a sa nu îl deranja câtuși de puțin.
„Numele: Ion Pribeagu
Ocupaţie: scriitor
Peste un metru înălţime,
De la cap, pân-la picior.
Data naşterii: octombrie
Locul naşterii: în pat
Semnele particulare:
Mărunţel şi inspirat
Ochi deştepţi, ascunşi sub lupe,
Nas copoi şi barba râde.
După stil şi comportare
Par a fi om cumsecade”, scria Ion Pribeagu, într-una dintre descrierile sale.
De-a lungul timpului, poetul ajungea să semneze sub diverse pseudonime, printre care Ion Palavră, Ion Vraişte, Ivan Turbincă sau Vasile Ispravă.
Textele sale ajungeau în diverse publicații literare ale perioadei. Dintre acestea enumerăm Curentul Izraelit, Ordinea, Padon, Rampa sau Caricatura.
În 1912, Ion Pribeagu îi dedică o poezie Regelui Carol I, numită „Scrisoarea”. În același an, debuta cu un volum de poezii umoristice, numit „Picante”, ca mai apoi acesta să fie urmat de volumele „Vârfuri de spadă”, „Hodoronc-Tronc” sau „București noaptea”.
„Pribeagu te face să cugeți asupra unor probleme despre care el nu vorbește, dar pe care le simți că l-au tulburat mereu. Deoarece nu voiește să urmeze calea obișnuită, adică să scrie articole politice sau studii pedante, a ales un drum mai interesant, drumul satirei. Biciul lui are o sută de sfârcuri și mâna tânărului maestru e sigură. Acolo unde ajunge sfârcul lasă urme.
Pribeagu jonglează cu versurile și cu ideile așa cum vrea, e un talent unic, o împerechere ciudată de umor și melancolie, de trufie și umilință, de revoltă și resemnare. Cartea domnlui Pribeagu merită să fie citită de toți cei ce cred că viața ar putea fi mai frumoasă dacă oamenii ar fi mai cumsecade”, se scria în 1915, la apariția volumului „Vârfuri de spadă”, în evista Universul Literar.
Operele sale ajungeau pe scenele teatrelor Colos, Cărăbuș, Eforia sau Alhambra, însă succesul îl cunoștea pe deplin abia în 1926, când la Teatrul Nou se juca piesa „Treanca fleanca, mere acre”.
În acea perioadă, poetul era cunoscut în lumea literară a Bucureștiului, astfel că, la un moment dat, este rugat să scrie versurile unei melodii de care, ulterior, avea să beneficieze Cristian Vasile, deși acest amănunt este, adesea, omis din discuție. Vorbim despre celebra melodie „Zaraza” care, conform legendelor urbane, ar fi fost inspirată de o fată de care poetul fusese îndrăgostit.
Evreul Ion Pribeagul, persona non-grata în ochii legionarilor, dar și a comuniștilor
La venirea la putere a legionarilor, Ion Pribeagu s-a văzut în postura excluderii sale. Cu toate astea, marele actor Constantin Tănase continua să-i recite versurile pe scenă, deși acest lucru era interzis cu desăvârșire și, în plus, fusese avertizat în repetate rânduri să nu o mai facă.
Mai târziu, după instalarea regimului comunist, poetul continua să aibă probleme, operele sale fiind cenzurate într-un stil destul de grosier.
În cele din urmă, constrâns de împrejurimi, Ion Pribeagu „trage câteva sfori” și decide să plece în Israel, unde își continuă cariera, colaborând cu o publicație românească din Tev Aviv, numită „Viața Noastră”.
Ion Pribeagu
„Am depus actele toate
Şi bilet de sănătate,
Şi fotografii recente, cazierul cu amprente,
Plus biletul de vaccin
Că n-am fost supus străin,
Note bune la purtare,
Ordinul de concentrare,
Act de naştere-al lui tata,
De la fisc pe cinci ani plata.
Anexez aici chitanţa
Că-s la zi cu Manutanţa,
Am dovada de la «Sacra»
C-am trăit bine cu soacra,
Că n-am bloc, că n-am moşie,
Că n-am stat la puşcărie,
Că n-am fost nici beat, nici mort.
Am şi act de cununie
Şi-mi mai trebuie-o hârtie,
Doar atâta: Paşaport“, scria Ion Pribeagu, într-una dintre poeziile sale.
Această poezie a fost scrisă cu dedicație pentru dictatorul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Și-a trăit restul zilelor în capitala Israelului și a murit în anul 1971.