Top 10 cele mai toxice plante din România

Mulți dintre noi ne imaginăm diferite topuri ale lumii. Astăzi, am alcătuit pentru tine, top 10 cele mai toxice plante din România pe care este indicat să le eviți, dacă dai de ele în drumul tău.

Topul celor mai toxice plante care se regăsesc în România

Cu toate că natura are grijă de noi și ne oferă tot ce ne trebuie pentru a supraviețui, există și pericole la tot pasul. Printre acestea se regăsesc și câteva plante care nu sunt deloc benefice pentru sănătatea noastră, fie ingerate, fie doar atinse. Cel mai indicat ar fi să învățați cum să le recunoașteți și să nu intrați în contact direct cu ele.

10. Oțetarul roșu (Rhus typhina) 

Este o specie din familia Anacardiaceae, originară din estul Americii de Nord. Planta se adaptează ușor la mediu și crește repede. Frunzele au 50 cm lungime și sunt imparipenat compuse. Vara sunt verde strălucitor, iar toamna roșu-portocaliu. Oțetarul roșu este o specie decorativă, utilizată în amenajări peisagistice, pentru fixarea solurilor și acoperirea zonelor sărace în nutrienți. Planta prezintă un polen foarte iritant și este indicat să nu fie atinsă.

9. Spânzul oriental (Helleborus) 

Este o specie originară din Europa și estul Asiei, și are peste 20 de specii. În România întâlnim doar spânzul comun (Helleborus purpurascens) sau cel verde (Helleborus odorus). Crește prin păduri și înflorește primăvara devreme. Frunzele sunt mari și late, în număr de 2, la baza plantei. Florile au petale, uneori foarte mici, și nu au miros. Rizomul este folosit la producerea unor medicamente de inimă, iar pe parte ornamentală, spânzul este folosit în parcuri, grădini sau locuințe. Toată planta este toxică, fie ea proaspătă sau uscată. Se poate folosi doar ca produs farmaceutic, în dozele recomandate. Poate cauza vomă, iritații ale mucoaselor, hemoragii, ritm cardiac încetinit și chiar moartea.

8. Leandrul roz (Oleander) 

Această plantă de origine mediteraneeană s-a aclimatizat bine în România. Este întâlnită adesea ca plantă de apartament ce crește și la 2,5 metri înălțime. Florile ei sunt extrem de frumoase. Din păcate, 100 de grame din frunzele leandrului roz pot ucide un animal mare (cum ar fi o vacă, un bou sau un cal). Câteva grame de frunze mestecate de către un om îi pot cauza moartea prin oprirea inimii. Cu toate acestea, planta este folosită la fabricarea unor medicamente pentru amelioararea bolilor cardiace.

7. Măselariţa (Hyoscyamus niger) 

Este o plantă cu efecte halucinogene, folosită de vrăjitoare în diverse licori care dădeau halucinații. Planta este menționată de Shakespeare în operele sale, când povestește cum regele Danemarcei a fost ucis în somn după ce i s-a turnat sevă de măselariță în ureche. Planta ajunge la jumătate de metru înălțime. Are flori galben-verzui și înflorește în perioada iunie-august. Toxicitatea e cauzată de atropinele hioscină şi hioscinamină. În cantități mici, planta are proprietăţi anestezice, antispasmodice, sedative şi antinevralgice. Folosită des, poate cauza moartea.

6. Omagul (Aconitum napellus) 

În limbajul popular, această plantă mai este cunoscută și ca ”mărul-lupului”, ”remf”, ”foaie”, ”omag albastru” sau ”mierea ursului”. O poți recunoaște după florile violet, situate în zonele muntoase sau stâncoase, sau florile galbene, regăsite în zonele de deal. Este una din cele mai toxice plante din România. Semințele și rădăcina conțin cea mai mare parte din otravă. Tija ei florală are circa 35-45 de centimetri și principalul alcaloid regăsit este aconitina. Această toxină poate provoca tulburări gastro-intestinale grave, încetini ritmul cardiac şi duce la moarte. 50 de grame de rădăcină de omag pot ucide un om. Din frunzele plantei se pot obţine remedii naturiste pentru afecţiuni respiratorii, reumatism, dureri musculare.

Primul loc este ocupat de o plantă foarte îndrăgită

5. Dedițel (Pulsatilla pratensis) 

Este o plantă extrem de periculoasă în momentul în care a fost culeasă. Neprocesată, nu trebuie folosită niciodată pe post de medicament. Dedițel este o plantă toxică din cauza ranunculinei, o substanță extrem de otrăvitoare. Când planta e tăiată sau zdrobită, ranunculina este transformată de către o enzimă în protoanemonină. Această substanță din urmă arată ca un ulei esențial, de culoare galben, extrem de iritant. Protoanemonina cauzează iritații grave pe piele, iar ingerată cauzează leziuni grave ale ficatului și paralizia întregului sistemul nervos central.

4. Cucuta (Conium maculatum)

Este o plantă toxică și conține „conhydrine” și „N-methylconine”. Dar cea mai periculoasă substanță a sa este coniina. Este un alcaloid ce are o structură chimică similară cu a nicotinei. Toxicitatea acestei otrăvi poate perturba sistemul nervos central. O singură doză mică poate cauza insuficiență respiratorie și, ulterior, poate duce la sufocare. Ceaiul de cucută poate induce persoanei care l-a băut o stare asemănătoare cu beția. Efectele toxice din cucută pot fi resimțite între 48 și 72 de ore după ingerare. Singura salvare a unei persoane care s-a otrăvit cu cucută este ventilația mecanică.

3. Joianul (Oenanthe crocata)

Joianul mai este denumit și Umbelifere. Face parte din familia Apiaceae, una dintre cele mai periculoase din lume, cu cele mai multe plante toxice. Acestea pot fi ierboase, anuale, bienale sau perene. Această plantă conține o neurotoxină extrem de periculoasă, pe nume oenanthotoxin. După ingerare, poate cauza convulsii și apoi moartea subită. Rădăcina plantei conține cea mai mare parte din toxine, apoi se împrăștie pe tulpină și frunze. Toxinele din plante pot intra și prin pielea omului, așadar trebuie atinsă cu grijă sau deloc.

2. Salcâmul galben (Laburnum anagyroides)

Semințele acestui copac sunt otrăvitoare și pot cauza moartea. Pericolul din ele este reprezentat de citistină, un alcaloid chinolizidinic cunoscut și ca soforină sau ulexină. Toată suprafața salcâmului galben este acoperită de citistină, așa că aveți grijă când puneți mâna pe el.

1. Lăcrămioara (Convallaria majalis)

Această plantă cu un miros divin, iubită de mulți oameni, poate provoca probleme majore în corpul nostru. Cauzează afecțiuni gastrointestinale severe precum diaree, greață, dureri de cap sau iritații ale pielii. Toxicitatea plantei este folosită ca scut de apărare împotriva animalelor care se hrănesc cu semințele ei. Tulpina, frunzele, florile și fructele lăcrămioarei sunt extrem de otrăvitoare. În ea au fost descoperite 40 de tipuri de glicozide, care sunt compuși organici. În cantități mari, pot afecta grav sistemul nervos, cel gastrointestinal, precum și cel cardiovascular.