Salariul minim din România, mai important decât crezi: ”a rămas singura modalitate de creștere”

Foarte mulți oameni de afaceri, proprietari de companii sau oameni obișnuiți nu văd cu ochi buni salariu minim pe economie. În timp ce traiul multor români depinde de valoarea sa, mulți sunt dezamăgiți de cheltuielile semnificative către stat care vine la pachet cu fiecare mărire.

Cu toate acestea, salariul minim a rămas singura modalitate de creştere salarială colectivă de amploare după 2010. Aceasta este realitatea actuală, în contextul în care negocierile colective au întâmpinat un declin accelerat şi politica salarială din sectorul bugetar, formal, a fost scoasă de sub incidenţa oricăror negocieri, reiese dintr-un studiu realizat de Fundaţia Friedrich Ebert România.

Ca referință, Fundaţia Friedrich Ebert România a organizat miercuri un eveniment online pe tema salariului minim, prilejuit de lansarea studiului „Salariul minim şi traiul minim decent. De la mituri la oportunităţi”, autori Ştefan Guga şi Marcel Spătari (Syndex România). În acel context, s-a atras atenția asupra multor detalii importante legate de această valoare financiară de care depind nu mai puțin de 1,4 milioane de români.

„După 2010 salariul minim a rămas singura modalitate de creştere salarială colectivă de amploare, negocierile colective cunoscând un declin accelerat şi politica salarială din sectorul bugetar fiind formal scoasă de sub incidenţa oricăror negocieri.

Odată cu revenirea economică începută în 2013, devenea evident că dinamica salarială nu urma să recupereze de la sine şi într-un orizont de timp rezonabil decalajul faţă de evoluţia generală a economiei – scăderea bruscă şi puternică a părţii salariale în PIB sugera că salariaţii au fost cei care au suportat cea mai mare parte din povara crizei şi a austerităţii ce a urmat.

Cel puţin până la reapariţia deficitului de forţă de muncă ieftină către sfârşitul deceniului, era evident că negocierile individuale între angajaţi şi angajatori nu aveau cum să inducă salariilor o evoluţie măcar sincronă cu cea a activităţii economice”, notează autorii studiului, prezentat în cadrul unui eveniment online.

Deși în România există mulți oameni care primesc salariul minim ”pe hârtie”, dar se bucură de niște fonduri suplimentare sub altă formă, realitatea este că mulți patroni nu pot fi constrânși decât în această manieră să se gândească la veniturile angajaților. „Situaţia s-a menţinut chiar şi în perioada 2017-2019, când ne-am fi aşteptat la o reducere a incidenţei salariului minim pe piaţa muncii date fiind frecvenţa şi intensitatea cu care angajatorii reclamau creşterea deficitului de forţă de muncă. Aşadar, importanţa politicii salariului minim nu e dată doar de faptul că are un impact direct asupra unei treimi din contractele individuale de muncă cu normă întreagă, ci şi pentru că rămâne un mijloc esenţial pentru a impulsiona creşterea veniturilor salariaţilor într-un context în care negocierile colective şi individuale între angajaţi şi angajatori nu joacă un rol important”, mai susţin autorii studiului.

În final, rămânem cu mult sub situația din vest, iar aceasta este cea mai îngrijorătoare realitate și motivul principal pentru care românii nu vor înceta să plece prea curând din țară. „Decalajul faţă de vest este uriaş, salariul minim din România fiind în continuare de patru până la cinci ori mai mic. Desigur,
creşterile din ultimul deceniu sunt vizibile, situaţia în anul 2010 fiind mult mai proastă. Totuşi, diferenţele sunt în continuare suficient de mari încât să nu putem vorbi de o apropiere sensibilă a salariului minim din România de cel din ţările europene mai dezvoltate”, se mai spune în raport.