România ”geamului spart” sau explicația științifică pentru ”fură ăștia de treizecei de ani și nu se mai satură”

În ultimii ani, am fost bombardați cu investigații detaliate despre cât se fură în România, de la păduri și fonduri europene până la funcții și doctorate. Cu toate acestea, luminița de la capătul tunelului se stinge din ce în ce mai des, iar lipsa de optimism a românilor se reflectă în absenteismul de la vot sau îmbrățișarea extremismului AUR. O soluție nu avem încă, dar măcar există o posibilă explicație științifică.

România este o țară a paradoxurilor. Doar la noi, ”băiat deștept” are o conotație negativă, o referință la un individ care deseori face combinații cu statul sau se află într-o funcție pe care nu o merită la niciun nivel. Cu toții știm că avem o țară bogată sau că am avut la un moment dat, dar la fiecare patru ani se pare că alegem cine ne fură pe perioada următorului mandat, nu pe cine va administra acea avere ancorată în moși strămoși.

Se fură atât de mult la noi, încât românii au ajuns să fie resemnați cu întreaga realitate cotidiană. Deși ni se potrivește de minune imnul de stat, s-ar potrivi mai bine momentul acela comic din ani `70 al lui Toma Caragiu, ”N-ai pe cineva?”. Combinațiile, pilele, relațiile au ajuns să fie îmbrățișate de atât de mulți dintre noi, încât tind să definească ”normalul”, o altă particularitate abstractă care în România se află în opoziție absolută cu Germania, Austria, Danemarca, Norvegia și alte țări occidentale.

Cum se fură în România și de ce nu se mai termină de furat

Mă gândeam de curând la efortul din spatele scurtelor documentare de la Recorder și, în același timp, la inutilitatea lor. E fascinant să vezi cum un clip intitulat ”Singur împotriva partidului” despre funcțiile publice alocate pe considerente politice a ajuns la 1,4 milioane de vizualizări pe YouTube, iar la alegerile desfășurate la câteva zile după publicarea lui, PNL a ajuns să conducă România, fie și într-o coaliție.

Aceasta este țara în care primari care pun în pericol viața propriilor alegători prin instalații de apă contaminată sunt realeși în funcție. Primari care au făcut sex cu minore sunt realeși, primari care au exploatat ilegal pădurile din administrație și sunt judecați penal, la fel. Cu alte cuvinte, români obișnuiți, prin votul lor dezinformat sau cumpărat cu ulei și făină, ajung să fie complici la niște situații care se propagă de mai multe decenii.

În teorie, din momentul în care țara noastră a intrat în Uniunea Europeană, în 2007, furturile au devenit un pic mai complicate. România trebuia, încă de la acea vreme, să transpună în legislația locală acte normative stabilite la Bruxelles, în cadrul Comisiei Europene. Accentul, de la început, s-a pus pe importanța justiției pentru stabilitatea economică a unei țări, progresul infrastructurii și o dezvoltare sănătoasă a societății.

Din păcate, prin episodul ”noaptea ca hoții” din 31 ianuarie 2017 s-a dovedit din nou că normativele europene sunt doar recomandări, iar guvernele care s-au perindat pe la Cotroceni și-au văzut interesul, indiferent dacă este vorba de amnistierea infracțiunilor lui Liviu Dragnea sau de adoptarea a 25 de ordonanțe de urgență #NoapteaCaHoții de către guvernul Orban în ședința din 4 februarie 2020.

Lucrurile ar fi trebuit să fie mai complicate. Când au apărut declarațiile de avere, transparența bancară și câțiva jurnaliști serioși, politicienii din linia întâi ar fi trebuit să se îngrijoreze. Singurul lucru care s-a schimbat a fost însă introducerea hoțului 2.0 din poziție oficială. Acel ”băiat deștept” cu caz penal pe rol sau cu o condamnare care continuă să ocupe o funcție publică, să fie chiar și senator sau deputat, dar care știe că, atâta timp cât pupi mâna partidului, universul va ține cu tine.

Important este să strigi „hoțul” cât nu ești la guvernare, iar când ai făcut schimb de funcții să furi cât poți pentru că nu știi când pierzi funcția. Acuzarea reciprocă de hoție dintre cele două tabere polarizate în jurul a PSD și PNL a devenit singura constantă a ultimelor decenii. Au existat mai multe procese răsunătoare care au atestat acele fapte, investigații jurnalistice, victime omenești în incendiul de la Colectiv și dintr-un număr record de spitale.

Din păcate, românii fie au memorie scurtă, fie preferă să uite, în speranța că vor dormi mai liniștiți noaptea. Nu știu dacă nu cumva am devenit un exemplu de egoism, noi ca societate, iar, pentru că ”mie îmi merge bine”, nu contează că niște autorizații date ”pe nașpa” au dus la decesul a sute de oameni. Altfel nu-mi explic cum poate Cristian Popescu Piedone să fie primarul sectorului 5 al Capitalei din 2020, după ce în 2016 un tribunal a stabilit că nu poate candida din cauza rolului său în incendiul de la Colectiv. Ca referință, în primă instanță, actualul primar a primit o sentință cu executare de opt ani și sașe luni de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în legătură cu eliberarea autorizaţiilor de funcţionare pentru clubul Colectiv, iar bucureștenii din sectorul 5 l-au votat în proporție de 27,25%.

Se fură atât de mult legal în România, cu acte în regulă, încât o lucrare de licență care nu a existat niciodată sau un doctorat plagiat abia mai ajung subiect de știri. S-au inventat atât de multe studii și calificări, încât creierul românului este imun la astfel de ”formalități”. Mi se pare incredibil că încă ne mai mirăm atunci când apar companii angajate de primării ale căror administratori se bucură de un salariu lunar de 24.000 lei.

La noi, studiile autentice sunt pedepsite cu salarii infime. Un cercetător științific ”se bucură” de un salariu între 1900 și 2300 lei, în timp ce o menajeră din Capitală poate câștiga fără emoții 3000 de lei ”în mână”. Apropo, pentru acei 2300 lei, un candidat care își depune CV-ul trebuie ”să aibă titlul științific de doctor în domeniul relevant pentru Centrul de Cercetare”.

”În anii 2010 s-au furat fonduri europene, s-au produs paleți de hârtii care justificau activități inexistente, s-au desfășurat evenimente fără participanți și spectacole fără public. S-a furat cu diurne, cu cheltuieli curente, cu angajați fictivi și chiar și cu proiecte fictive cu totul. Marile inginerii financiare au devenit apanajul Baieților deștepți, care i-au înlocuit treptat pe rudimentarii lor predecesori, în pozițiile cheie.”, după cum se arată într-o analiză Republica.

Ultimele alegeri parlamentare s-au desfășurat la finalul anului trecut. Au avut probabil cea mai mică prezență la vot a românilor din aproape 30 de ani. Data viitoare când te întrebi cât de aberant este argumentul ”nu ai cu cine vota”, să ai în vedere că pe listele PMP, PER, PP-USL sau PNL s-au aflat oameni investigați sau condamnați pentru fraude cu fonduri europene, braconaj, infracțiuni de corupție.

Cel mai ”amuzant” a fost cazul fostului deputat Mircea Roșca numit de Partidul Național Liberal pe listă alături de ministrul Justiției, Cătălin Predoiu. Roșca a fost condamnat în primă instanță la trei ani cu suspendare pentru abuz în serviciu, iar procesul lui se rejudecă de la zero. În același timp, a fost prezent pe lista liberalilor de Prahova pentru Camera Deputaților pe locul al treilea. Cei de la Libertatea au agregat la finele anului trecut toți penalii sau urmăriții penali într-o investigație disponibilă aici.

Teoria geamului spart sau de ce România nu se mai face bine

Philip George Zimbardo este un psiholog american și profesor emerit în cadrul Universității Stanford. S-a născut în 1933 și este autorul unui număr mare de cărți importante din domeniul psihologiei, The Lucifer Effect, The Time Paradox sau The Time Cure.

Printre numeroase alte proiecte ale sale, în 1969, cercetătorul a făcut un experiment fascinant. A parcat o mașină Oldsmobile în cartierul rău famat South Bronx din New York. Ulterior, a parcat o mașină identică în Palo Alto, California, lângă Universitatea Stanford, una dintre cele mai pretențioase și liniște zone din regiune.

A supravegheat de la distanță ambele mașini parcate fără numere de înmatriculare. Ideea era să pară abandonate și asta s-a și întâmplat. După doar 10 minute, trecătorii din New York au început să vandalizeze mașina. În prima parte, au luat din ea ce se putea vinde. Imediat după, au început să distrugă fiecare colț al ei. Ferestrele au fost distruse, iar mașina a fost făcută bucăți.

În cazul mașinii Oldsmobile parcată în Palo Alto, aceasta a rămas neatinsă timp de o săptămână. În final, Zimbardo s-a gândit ”să ajute” experimentul. A spart un geam cu un ciocan. Imediat după, trecătorii au făcut-o bucăți, la fel ca în New York. Prima concluzie, cea evidentă, a fost că ceva ce pare abandonat devine rapid o țintă pentru vandali, un subiect de distrugere. Ulterior, experimentul a luat conotații mult mai importante decât atât și a devenit clar că aplicabilitatea acelei realități este semnificativ mai vastă.

În Statele Unite, de exemplu, criminaliștii George L. Kelling și James Q. Wilson au expus, într-un articol din The Atlantic publicat în martie 1982, că teoria geamurilor sparte poate fi aplicată pentru a amplifica semnificativ siguranța dintr-un cartier. Deși ulterior au fost găsite mai multe probleme în acea teorie, premisa era una destul de ușor de înțeles. Kelling și Wilson au teoretizat că, atunci când remediezi problemele minore ale unei societăți, ”geamurile sparte”, aceasta ajunge să prospere, iar criminalitatea complexă tinde să dispară.

Practic, au spus că, dacă iei de pe stradă cerșetorii, prostituatele, cei care sar peste bara de la metrou sau se bucură de droguri, scade atât de mult nivelul criminalității încât nu vei mai avea ucigași, traficanți, hoți și alți răufăcători. Teoria a fost pusă în aplicare de către Rudy Giuliani în New York-ul anilor `90 și a dus la o scădere radicală a criminalității din cel mai populat oraș american. În continuare, există voci care contestă că doar teoria geamurilor sparte a stat la baza decriminalizării orașului, dar rezultatele s-au văzut imediat, iar Giuliani a fost reales în 1997.

Revenind însă la Zimbardo și concluziile experimentului său, el nu și-a dorit în niciun moment să-i fie folosită ipoteza pentru a argumenta practici polițienești agresive împotriva unor răufăcători minori, de cele mai multe ori, de culoare. În schimb, a vrut să ateste niște particularități ale unei societăți, niște defecte și consecințele ale acestor defecte.

În opinia sa, lipsa sentimentului de comunitate din Bronx, uniunea, apartenența la grup au creat un sentiment de ”anonimitate” printre locuitori, iar acea anonimitate se transpune rapid în vandalism, ca o consecință a egoismului, ”fiecare pentru el”. ”Condițiile care creează o inegalitate socială și pun unii oameni în afara structurii convenționale de recompensă din partea societății îi fac [pe aceștia] indiferenți la sancțiuni, legi și norme implicite”.

Cu alte cuvinte, atitudinea și comportamentul oamenilor, nu de puține ori, se justifică printr-o conjuctură, este rezultatul unui context. Este o aliniere la valorile societății, la filozofia unui grup, dar pe invers, cu consecințe dezastruoase. Oamenii ajung să fure și să distrugă, fără să se poată opri cu ușurință, pentru că altcineva înaintea lor a furat și vandalizat, pentru că în cercul lor de prieteni acest comportament este acceptat și încurajat. Pentru că ”merge și așa”. ”Cetățeni buni se pot comporta distructiv” când mentalitatea de turmă, inegalitatea socială și anonimitatea comunității sunt propice pentru un astfel de comportament, a concluzionat Zimbardo.

Poate ți se pare ciudat, dar România s-a transformat într-o cleptocrație tocmai din cauza faptului că societatea ultimilor 30 de ani a permis și încurajat acest comportament. Ca referință, cleptocrația este un tip de guvernare în care membrii săi caută, în primul rând, să obțină avantaje personale (materiale, sociale, politice etc.), pe seama celor în numele cărora guvernează, conform dexonline.

În definitiv, oameni buni au avut la un moment dat proiecte ambițioase. Inițiativa ”Fără penali în funcție publice” suna ca un miracol care ne va aduce pe calea cea dreaptă în urmă cu câțiva ani. Din păcate, degeaba a strâns peste un milion de semnături și ar fi trebuit să se reflecte într-un referendum care să ducă la modificarea Constituției.

”Nu e cazul să facem referendumul acum din cauza pandemiei. Suntem perfect responsabili, nu vrem să scoatem oamenii la referendum în pandemie doar din orgoliu că rezolvăm acest subiect. Îl vom rezolva imediat ce trece pandemia și revenim la o societate care iese cu încredere din casă vom organiza referendumul”, afirma Dan Barna în decembrie 2020, într-o intervenție la TVR. Merită menționat că, în momentul în care au început să se strângă voturi pentru Fără penali în funcții publice, USR – PLUS nu se afla la guvernare, iar Barna nu era vicepremier. Între timp, prioritățile s-au schimbat.

Un alt exemplu de lucru bun din România care, din cauza unei conjucturi politice, nu s-a mai reflectat în nimic este referendumul pentru reducerea numărului de parlamentari. La referendumul din 2009, au participat peste 80% dintre românii cu drept de vot, care au cerut Parlament unicameral și maximum 300 de parlamentari. Potrivit legilor, Parlamentul era obligat să schimbe toată legislația aferentă pentru a respecta voința populară.

Între aceste texte de lege ce trebuiau schimbate, figura și Constituția României, iar pentru modificarea ei, în Parlament, erau necesare voturile a doua treimi din plenul celor două camere. Pe parcursul vieții noastre, s-a dovedit că este improbabil ca o grupare politică sau alianță să dețină o majoritate de două treimi din Senat și Camera Deputaților, poate doar AUR în 2024.

În final, România este o victimă a teoriei geamurilor sparte. Comunitatea se află într-un stadiu atât de acut de degradare, iar lipsa de educație este atât de cruntă, încât să speri că vom avea autostrăzi în România pe parcursul următorului deceniu este ca și cum ai crede că Star Wars este un documentar despre explorarea spațiului.

Atâta timp cât parlamentari, primari și oameni de partid desprinși din epoca Ceaușescu propagă aceleași valori defectuoase, aceeași cultură a jafului național și a propagandei prin mass media controlată de partid, lucrurile nu se vor schimba în țara noastră. Poate un om sau un partid este bine intenționat, poate chiar vrea să facă un bine pentru români, cum s-a întâmplat cu inițiativa ”fără penali”. Când același om ajunge însă la guvernare, scara de valori se schimbă, se vede ”un geam spart” la orizont, se declanșează creierul reptilian și se înfiripează gândul ”oare chiar mai contează un al doilea geam spart?”.