„Furt” în formă continuată: cum ajung giganți ca Facebook să distrugă posibili rivali care creează produse noi

În concurența din tehnologie au fost trei abordări care au avut succes: achiziție și închiderea companiei respective, achiziție, menținerea și transformarea produsului (WhatsApp, de exemplu) și copiere. În ultimul caz, e mai evidentă sau mai puțin evidentă. Ultimul caz e Clubhouse despre care, foarte probabil, nu vom mai vorbi într-un an (poate, cel mult, ca produs de nișă).

Pe fondul pandemiei și creșterii podcasturilor, Clubhouse s-a remarcat ca un serviciu aparte: doar componentă audio, interacțiune în timp real, nicio arhivă pentru ce s-a discutat. Aproape ca Zoom, dar fără video. Aproape ca un podcast, dar discuție în timp real. Aproape ca Rooms de la Facebook, dar fără Facebook, fără video, doar pe telefon.

În fine, Clubhouse a servit drept sursă de inspirație. Twitter deja testează Spaces, o funcționalitate similară. Facebook deja a anunțat planurile pentru componente audio. Iar Clubhouse începe să scadă când vine vorba de descărcările aplicației. Tocmai de aceea, poate, încearcă să debuteze pe Android și, posibil, să mai câștige ceva utilizatori așa.

Ideea Clubhouse, cum ziceam, nu-i nouă. E interacțiune prin componentă audio. Doar că s-a dovedit una de succes, în timp ce companii mari nu prea experimentează cu tipul acesta de abordare de-a lansa un produs nou. Pe măsură ce-a crescut popularitatea serviciului, către câteva milioane de utilizatori, companii ca Facebook, Twitter, chiar și Telegram au văzut că-i ceva de exploatat aici.

Înainte de toate, popularitatea Clubhouse a fost dată și de o tactică deja veche și utilă: generarea sentimentului de raritate (în eng.: scarcity). Aplicația nu e decât pe iPhone și a permis crearea unui cont doar pe bază de invitație. În urmă cu aproape opt ani, și aplicația Mailbox a crescut la fel. Ba chiar și OnePlus a făcut ceva similar cu primele telefoane: listă de așteptare ca să dai bani.

Clubhouse e însă acum în punctul în care cel puțin cinci companii i-ar putea distruge modelul de business, iar asta înainte să facă bani, de fapt. Și asta arată că digitalizarea accentuată a adus, pe lângă numeroase avantaje mediului de business, și numeroase prejudicii.

Astfel, o idee care care nu este protejată la momentul potrivit, se poate transforma în sursa de inspirație pentru alte entități. Sigur, Clubhouse nu-i copiată 100% de Facebook, Twitter sau Telegram. Acestea doar preiau componenta de interacțiune prin audio. Să zicem că tu ai însă o idee revoluționară, ceva mai revoluționară decât Clubhouse, cum ți-o protejezi?

Cum aperi o idee (cel puțin atât cât ține de tine, creatorul)

Pentru a-ți putea face o idee despre probabilitatea ca orice afacere să se lovească de o eventuală încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală, trebuie să știi că în ultimii ani ponderea bunurilor piratate a crescut de la 1,85 la 1,95% la nivel mondial, conform Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD).

Acest aspect se traduce prin necesitatea companiilor de a-și salva viitorul prin protejarea activelor de IP în timp util, indiferent că vorbim despre mărci, brevete sau aplicații.

Copierea mărcilor, diluarea acestora, cumpărarea numelor de domeniu care mai apoi sunt vândute companiei care deține o marcă având nume similar, dar și utilizarea neautorizată a drepturilor de autor în diferite contexte sunt doar câteva dintre cele mai des întâlnite practici de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală, conform unui articol publicat de World Intellectual Property Office (WIPO).

Cum aici vorbim de-o aplicație, vorbim de-un cod sursă – acesta, în mod obligatoriu, trebuie protejat pentru a nu te lovi de o eventuală încălcare a drepturilor de autor.

Regula de bază a acestui cod sursă este ca el să nu fie unul de tip open source, ceea ce înseamnă că acest cod sursă poate fi redistribuit și modificat în mod gratuit. Prin protejarea codului sursă te asiguri că ideea ta va fi în siguranță, că nimeni altcineva nu o va folosi în avantajul său comercial.

Codul sursă intră în categoria copyright și poate fi protejat în România în cadrul Oficiului Român pentru Drepturi de Autor (ORDA). Spre deosebire de mărci, drepturile de autor sunt acoperite prin Convenția de la Berna, indiferent de țara în care depui spre înregistrare, atât timp cât acea țară face parte din convenție.

Singurul aspect care ar putea fi luat în calcul în acest caz poate fi preluarea întregului cod sursă, modificarea unor linii de cod și înregistrarea noului cod ca atare. Acesta reprezintă singurul mod în care cineva ar putea „fura” un cod sursă și a-l implementa bazat pe ideea inițială. Iar aici e o problemă: simpla modificare a unei singure linii de cod este suficientă pentru ca altcineva să poată înregistra o idee aparent „nouă”.

Designul aplicației dă a doua dimensiune a proprietății – în cazul interfeței, protecția ia forma unui desen industrial. De cele mai multe ori, dezvoltatorii de aplicații apelează la ceea ce specialiștii numesc similaritate, ceea ce creează confuzie în rândul consumatorilor.

Trebuie să ții cont că această creare a confuziei în rândul consumatorilor este foarte ușor de realizat, iar aceștia din urmă nu oferă o foarte mare atenție asupra informațiilor de tipul: cine a dezvoltat această aplicație sau dacă această aplicație este asemănătoare cu o alta care există deja în acel moment pe piață.

În fine, mai e și numele aplicației – Clubhouse e, posibil, un nume excelent. Dar Facebook, Telegram, Twitter, ceilalți nu trebuie să-l folosească.

În cazul protecției numelui, măcar știi că, indiferent de circumstanțe, numele nu va avea de suferit, iar diferiți terți nu îl vor putea utiliza în propriul avantaj. În ceea ce se numește marcă intră atât numele aplicației, cât și logo-ul (dacă există). Astfel sunt protejate două tipuri de mărci: una verbală care conține doar numele aplicației și una combinată care conține numele împreună cu logo-ul.

Marca ar fi indicat să fie protejată în toate țările în care este disponibilă aplicația online pentru descărcare, iar dacă e vorba de un shop online este necesar să fie protejată și clasa în funcție de activitatea magazinului online.

Acestea sunt măsuri de protecție necesare, mai ales acum când vorbim de-o creștere accelerată a startup-urilor chiar și în România. E posibil ca tot ce se va întâmpla cu Clubhouse să rămână în istorie drept un studiu de caz esențial. Nu e însă, cu siguranță, un precedent. Precedente au mai fost, cu diverse concluzii. Cel mai bun exemplu e ideea de stories dezvoltată de Snapchat, preluată de Instagram și disponibilă acum în WhatsApp, YouTube, Twitter – sigur, peste tot cu alt nume și alt fel de interacțiune.

Ce rămâne ca o observație: pe cât de mult a evoluat tehnologia, prin diverse servicii disruptive, e posibil să vedem tot mai puține companii care pornesc de la zero și reușesc să zdruncine o piață. Asta pentru că vor fi constant companii mai mari care vor prelua ideile respective. În acest sens, iată și o analiză pe modelul Apple de-a crea senzația de alegere liberă.