Filmul mai puțin cunoscut care a schimbat ce cred, de fapt, românii despre Dacia

În lipsă de altceva, Dacia a devenit o legendă. În prezent, prețul încă face mașinile acestei mărci să fie preferate în dauna altora. Dar e un film special, în istoria Dacia, cu impact mai mare decât ai crede.

Pe cât de dificil e să faci filme cu și despre mașini, pe atât de spectaculoase apar automobilele odată transpuse într-o viziune cinematografică. România a dus însă lipsă de filme în care mașina să fie în centrul atenției. Global însă e o cu totul altă poveste.

Tocmai de aceea încă vorbim de seria Fast and Furious sau de filme ca Ford v Ferrari în care e romanțată istoria unei mărci, a unui conflict sau a unui pilot. În fine, la acestea se adaugă și toate filmele și documentarele făcută despre Formula 1. Oarecum, și România se poate lăuda cu ceva.

Filmul Raliul a fost lansat în 1984, iar în centrul atenției este Dacia Sport. Și acest model e aproape la fel de rar ca filmele românești despre mașini. Independent de propaganda comunistă din film, acesta e splendid filmat când vine vorba de-a pune mașina în valoare. Sau, altfel spus, plictisitor nu-i.

Dacia e în centrul atenției, dar filmul are și-o poveste umană puternică

Când TVR a prezentat acest film, l-a catalogat: „Raliul – povestea tinerei care refuză să fie victimă şi învaţă să fie puternică”. Și, da, merită văzut și pentru asta. Mai ales că finalul este imprevizibil și poate fi rezumat cel mai bine așa: mai contează și cine conduce mașina.

Chiar dacă în centrul atenției e Dacia, cu versiunea Sport, filmul prezintă peripeţiile unui echipaj de raliu în campionatul naţional. Thasica Pribeag (Diana Gheorghian), care lucrează la un service auto, doreşte să participe la raliul României. Cu multă silinţă, dorinţă şi noroc, ea reuşeşte să facă parte din echipa fabricii de autoturisme Dacia – Piteşti.

Ea avea 24 de ani când a jucat în acest film. Iar în Raliul, Diana a ajuns să şofeze maşini de raliu fără carnet de conducere, fără cascadori sau dublură. Filmul e pe YouTube (pus mai sus) sau când îl mai prinzi pe la TV.