Un lac preistoric gigant vechi de milioane de ani a fost găsit sub gheață în Groenlanda

În Groenlanda a fost descoperit un lac preistoric uriaș aflat la mai mult de un kilometru sub gheață. Lumea preistorică poate avea milioane de ani și conține o comoară de creaturi marine ciudate și minunate.

Lacul, care are în jur de 4345 de kilometri pătrați, este primul de acest tip care se găsește în lume. Fosilele unice oferă o fereastră remarcabilă spre climatele trecute și viața de pe Pământ – și au implicații vitale pentru schimbările climatice de astăzi.

Autorul principal, dr. Guy Paxman, de la Universitatea Columbia, New York, a declarat: „Acesta ar putea fi un depozit important de informații, într-un peisaj care chiar acum este complet ascuns și inaccesibil. Lucrăm pentru a încerca și a înțelege cum s-a comportat stratul de gheață din Groenlanda în trecut. Este important dacă vrem să înțelegem cum se va comporta în deceniile viitoare. Va arunca o lumină asupra impactului sălbăticiei, pe măsură ce clima se încălzește”.

Lacul se întinde pe 2700 de kilometri pătrați – cam la dimensiunea statelor Delaware și Rhode Island combinate. Este pentru prima dată când o astfel de caracteristică sub-glaciară este găsită. S-a format atunci când zona – acum complet înghețată – era lipsită de gheață.

Echipa SUA a cartografiat zona antică, analizând datele de la aeronavele NASA, echipate cu instrumente geofizice care pătrund în gheață și oferă imagini. Cercetătorii au calculat că adâncimea apei variază între 50 și 250 de metri.

Dr. Paxman a spus: „Este posibil ca bazinul să se fi format de-a lungul unei linii de avarie, care a rămas acum latentă, atunci când roca de bază s-a întins și a format un punct scăzut. Alternativ, dar mai puțin probabil, glaciațiile anterioare ar fi putut săpa depresiunea, lăsând-o să se umple cu apă atunci când gheața s-a retras”.

Acest lac preistoric ar putea furniza informații valoroase despre istoria zonei

S-a constatat astfel că materialele de pe marginile stratului de gheață conțin rămășițe de polen și alte materiale. Dr. Paxman sugerează că Groenlanda ar fi putut suferi perioade calde în ultimul milion de ani, permițând plantelor și poate chiar pădurilor să reziste.

Se crede că acest lac preistoric descris în Planetary Science Letters conține o arhivă de fosile și semnale chimice, datând dintr-un trecut îndepărtat necunoscut anterior. Dr. Paxman a spus: „Bazinul poate fi un loc important pentru viitoarele foraje sub gheață și recuperarea înregistrărilor de sedimente care pot oferi informații valoroase asupra istoriei glaciare, climatologiei și mediului regiunii. „Cu vârful sedimentelor situate la 1,8 km sub suprafața actuală a gheții, o astfel de forare ar fi descurajantă, dar nu imposibilă”.

În ultimii ani, oamenii de știință au descoperit lacuri subglaciare existente atât în ​​Groenlanda, cât și în Antarctica, care conțin apă lichidă, îmbrăcată în gheață sau între rocile de bază.

Dar descoperirea unui lac fosil este fără precedent. Nu există dovezi că bazinul conține apă lichidă astăzi. Nu există nicio modalitate de a spune cât de vechi este. Se crede că gheața a avansat periodic și s-a retras în mare parte din Groenlanda timp de până la 30 de milioane de ani.

Un studiu din 2016 realizat de același laborator a sugerat că cea mai mare parte a gheții s-ar fi topit extensiv în mai multe ocazii în ultimul milion de ani. Această zonă specială ar fi putut fi acoperită și descoperită în mod repetat, a explicat dr. Paxman.

Ce presupun viitoarele cercetări

Lacul lasă o gamă largă de posibilități pentru istoria lui. Dr. Paxman a spus: „Dacă am putea ajunge la aceste sedimente, ele ne-ar putea spune când gheața era prezentă sau absentă”. Cercetătorii au asamblat astfel o imagine detaliată a bazinului lacului și a împrejurimilor sale prin analiza datelor radar, gravitaționale și magnetice adunate de NASA.

Radarul care pătrunde în gheață a furnizat o hartă topografică de bază a suprafeței pământului sub gheață. Acest lucru a dezvăluit contururile bazinului neted și jos, cuibărit printre stâncile cu înălțime mai mare.

Măsurătorile gravitaționale au arătat că materialul din bazin este mai puțin dens decât rocile dure din jur – dovadă că este compus din sedimente. Sedimentele sunt mai puțin magnetice – ajutând echipa să își mapeze adâncimea.

Într-o expediție din anii 1990 s-a putut pătrunde aproape doi kilometri în vârful stratului de gheață din Groenlanda și a recuperat câțiva metri de rocă. La acea vreme, era cel mai adânc miez de gheață forat vreodată. Faza, care a durat cinci ani, nu a mai fost repetată de atunci în Groenlanda. Dar pentru următorii câțiva ani este planificat un nou proiect care vizează atingerea rocii de bază mai adânci într-o altă parte a nord-vestului Groenlandei.