Ți-ai dorit vreodată să identifici mincinoșii? Acum poți face asta – eficient și etic

Suntem oameni și mințim. Unii, ocazional, alții – patologic. Minciunile sunt adesea banale și, în esență, lipsite de consecințe – cum ar fi pretinderea că îți place un dar insipid. Altele, au consecințe medii – n-ai fost, de fapt, la bere cu băieții. Dar nu-i așa că mereu ți-ai dorit să identifici mincinoșii?

În alte contexte, înșelăciunea este mai gravă și poate avea efecte de ordinul penal. Din perspectiva societății, o astfel de minciună este mai bine detectată decât ignorată și tolerată.

Din păcate, este dificil să detectezi minciunile cu exactitate. Detectoarele de minciuni, cum ar fi poligrafele, care funcționează prin măsurarea nivelului de anxietate la un subiect în timp ce răspunde la întrebări, sunt considerate „teoretic ineficiente” și de credibilitate îndoielnică. Acest lucru se datorează faptului că este posibil să fii neliniștit fără să fii vinovat.

Astfel, s-a dezvoltat o nouă abordare a depistării mincinoșilor pe baza tehnicii de intervievare și a manipulării psihologice, cu rezultate publicate în Journal of Applied Research in Memory and Cognition.

Cum funcționează tehnica ce ar detecta mincinoșii

Tehnica face parte dintr-o nouă generație de metode de detectare a minciunilor bazate pe cogniție, care sunt din ce în ce mai cercetate și dezvoltate. Aceste abordări postulează că procesele mentale și strategice adoptate de oamenii sinceri în timpul interviurilor diferă semnificativ de cele ale mincinoșilor. Prin utilizarea unor tehnici specifice, aceste diferențe pot fi amplificate și detectate.

O astfel de abordare este tehnica Asymmetric Information Management (AIM). În esență, este concepută pentru a oferi suspecților un mijloc clar de a-și demonstra nevinovăția sau, din contra, vinovăția în fața anchetatorilor, oferind informații detaliate. Detaliile mici reprezintă esența investigațiilor criminalistice și pot oferi anchetatorilor fapte de verificat și martori care pot fi interogați. Important: afirmațiile mai lungi și mai detaliate conțin de obicei mai multe indicii despre o înșelăciune decât afirmațiile scurte.

În esență, metoda AIM implică informarea suspecților despre aceste fapte. Mai exact, intervievatorii le arată clar celor intervievați că, dacă furnizează declarații mai lungi și mai detaliate despre evenimentul de interes, atunci anchetatorul va putea să detecteze mai bine dacă spun adevărul sau mint. Pentru cei sinceri, aceasta este o veste bună. Pentru mincinoși, este o veste mai puțin bună.

Ce zic rezultatele studiului care vrea să prindă mincinoșii

Într-adevăr, cercetările arată că atunci când suspecților li se oferă aceste instrucțiuni, aceștia se comportă diferit în funcție de modul în care răspund – spun sau nu adevărul. Cei sinceri caută în mod obișnuit să-și demonstreze nevinovăția și oferă de obicei informații mai detaliate, ca răspuns la astfel de instrucțiuni.

În schimb, mincinoșii doresc să-și ascundă vina. Aceasta înseamnă că este mai probabil să rețină strategic informații ca răspuns la instrucțiunile AIM. Presupunerea lor (total corectă) este că furnizarea mai multor informații va facilita ca investigatorul să detecteze minciuna, așa că, în schimb, oferă mai puține informații.

Această asimetrie a răspunsurilor mincinoșilor și a celor sinceri – de la care tehnica AIM își trage numele – sugerează două concluzii. Atunci când se utilizează instrucțiunile AIM, dacă anchetatorul observă la un potențial suspect că oferă multe informații detaliate, este probabil să spună adevărul. În schimb, dacă potențialul suspect minte, anchetatorul ar observa, de obicei, declarații mai scurte.

Dar cât de eficientă este această abordare?

Cercetările preliminare privind tehnica AIM au fost promițătoare. Pentru acest studiu, s-au recrutat 104 persoane care au fost trimise într-una dintre cele două misiuni sub acoperire în locații diferite ale unei universități pentru a prelua și/sau a depune materiale de informații.

Atunci, tuturor celor intervievați li s-a spus că a existat o încălcare a datelor în absența lor. Prin urmare, erau suspecți și se confruntau cu un interogatoriu, cu un analist independent. Unei jumătăți i s-a spus să spună adevărul despre misiunea lor și de a convinge intervievatorul de nevinovăția lor. Celeilalte jumătăți i s-a spus că nu poate dezvălui nicio informație despre misiune și că ar trebui să vină cu o poveste. Ei ar fi trebuit să inventeze lucruri despre locul în care se aflau la momentul și locul încălcării regulilor, pentru a-l convinge pe analist de nevinovăția lor.

Au fost apoi intervievați, iar tehnica AIM a fost utilizată în jumătate din cazuri. S-a constatat că atunci când a fost utilizată tehnica AIM, a fost mai ușor pentru intervievator să identifice mincinoșii. De fapt, ratele de precizie ale detectării minciunilor au crescut de la 48% (fără AIM) la 81% – spunând adevărurile care oferă mai multe informații.

Tehnica ar putea fi pusă în aplicare într-o varietate de circumstanțe

Cercetarea explorează, de asemenea, metode de îmbunătățire a tehnicii AIM folosind indicii care pot sprijini indivizii sinceri să ofere și mai multe informații. Reamintirea informațiilor poate fi dificilă, iar cei sinceri nu-și amintesc mereu tot.

Instrumentele de memorie ar putea să îmbunătățească acest proces. De exemplu, dacă un martor al unui jaf a furnizat o declarație inițială și nu-și poate aminti informații suplimentare, anchetatorii ar putea utiliza un instrument, cum ar fi o „schimbare de perspectivă” – cerându-i martorului să se gândească la evenimente din perspectiva altcuiva. Acest lucru poate aduce informații noi – nedeclarate anterior – din memorie.

Așadar, noua tehnică ar putea deveni și mai precisă în ceea ce privește capacitatea de a detecta diferențele verbale dintre nevinovați și mincinoși.

Oricum ar fi, metoda este o abordare etică. Instrucțiunile AIM sunt ușor de înțeles, ușor de implementat și par promițătoare. Deși testate inițial pentru utilizare în interogatoriile poliției, tehnica ar putea fi pusă în aplicare într-o varietate de circumstanțe pentru a detecta mincinoșii.