Prietenul la nevoie se cunoaște — De ce să-ți împărtășești sentimentele cu cineva drag și la ce ajută

Socializarea este cea mai importantă componentă a vieții umane și, deși crezi că ”merge și singur”, să-ți împărtășești trăirile și sentimentele cu cineva drag are beneficii pe toate planurile.

[related]

Izolarea specifică pandemiei vine cu o serie de deficite pe plan emoțional și fizic. Deși trăiești cu impresia că nimic rău nu se iese din a sta singur în casă, într-o astfel de situație, singura ta ”victorie” este în fața unei eventuale infecții cu coronavirus. În rest, s-ar putea să devii mai stresat, mai anxios, mai ”pus pe ceartă”, mai ignorant față de lumea înconjurătoare, iar acestea sunt doar ”alea ușoare”.

Când începi să iei în serios starea ta de sănătate, de cele mai multe ori, începi cu o dietă, poate introduci exerciții fizice în ciclul tău zilnic de activități, conștientizezi importanța unei perioade mai generoase de odihnă, bei mai multă apă. Toate aceste particularități adresează însă doar sănătatea trupului, într-o perioadă în care psihicul este mai vulnerabil ca niciodată.

Nu știu cât de mult ai interacționat cu medici în ultimii ani, dar un număr suprinzător de mare dintre ei au început să facă referire la stres, ca fiind un factor cauzal pentru o serie de afecțiuni. Având în vedere că stresul ține de psihicul tău și de abilitatea ta de a face față la situații și interacțiuni cu alte persoane, tinde să fie evident că problema este una psihologică. Faptul că efectele sunt fiziologice este doar ”un bonus” distructiv.

Probleme cu inima, probleme gastrice, kilograme în plus sau în minus, dureri de cap, toate pleacă de la ceea ce simți când ești la muncă, când te întâlnești cu oameni care te stresează, când afli o veste proastă legată de un prieten sau membru al familiei. Cu cât ignori mai mult aceste aspecte ale existenței tale, cu atât consecințele vor fi mai grave, tu vei deveni o persoană mai dificilă, iar viața îți va fi mai tristă. Intri într-un cerc vicios, iar faptul că fumezi un pachet de țigări pe zi reprezintă doar vârful piramidei.

Sănătatea socială este reală și ține de interacțiuni cu oameni dragi

Un studiu publicat în 2019 în jurnalul științific PLOS ONE a măsurat timpul pe care îl petreci la telefon vorbind cu diverși oameni din cercul tău social, atât apeluri primite, cât și inițiate. Ulterior, a folosit acele minute de conversație ca fiind un criteriu relevant pentru identificarea stresului din viața unei persoane, a gradului de fericire și a stării de bine.

Partea fascinantă este că datele deduse dintr-un parametru atât de ușor cuantificabil au fost mai corecte și relevante, comparativ cu cele pe care le generează un ceas sau o brățară inteligentă, după ce îți măsoară ritmul cardiac, orele de somn și alți parametri de efort.

Concluzia la care a ajuns Nitesh Chawla a fost una fără echivoc. Numerele acelea generate pe un ecran, indiferent cât de bine îți oglindesc sănătatea fizică, sunt departe de a spune întreaga poveste. Ca referință, Chawla este profesor de inginerie și știința calculatoarelor în cadrul Universității Notre Dame. ”Stilul meu de viață, ce mă încântă, rețeaua mea socială, toate acestea reprezintă factori determinanți pentru starea mea de bine.”

Finalitatea studiului de acum un an este însă departe de a fi revoluționară. În schimb, întărește niște principii pe care s-au scris numeroase cărți în ultima sută de ani. Suportul social, interacțiunea cu oameni dragi, dialogul cu membrii familiei, toate sunt fundamentale pentru o sănătate mintală și fizică.

O viață socială sănătoasă, apartenența la o colectivitate, discuțiile cu prietenii, toate te ajută să-ți micșorezi nivelul de stres, să-ți îmbunătățești starea de spirit, să fii mai productiv, să ai afinități mai sănătoase sau chiar să te însănătoșești mai repede în urma unei afecțiuni. Te ajută enorm.

De partea cealaltă a baricadei, izolarea socială a fost corelată cu o serie de boli cronice, afectează negativ imunitatea corpului, pe langă faptul că provoacă afecțiuni mintale. Tot în 2019, singurătatea a fost asociată cu efectul unui număr de 15 țigări în plus pentru fumători.

Încă un lucru pe care l-au stricat rețelele sociale

Aproximativ 50% dintre americani suferă de singurătate, iar situația pare să fi mai gravă în rândul tinerilor. În România, deși valoarea ar putea fi similară, este improbabil să vedem un studiu din același spectru prea curând. Din păcate, când vine vorba de sănătatea mintală și afecțiuni psihologice, suntem cu 50 de ani în urma occidentului.

Această realitate nu are însă legatură cu lipsa experților în psihologie, psihoterapie sau psihiatrie de la noi din țară. Problema este una de mentalitate desprinsă din comunism, una care continuă să se perpetueze și la ora actuală. În contextul în care un român nu poate să meargă la psiholog pentru că este judecat în mod eronat ca fiind nebun, românii trebuie să se bazeze și mai mult pe interacțiunea cu prietenii.

Din păcate, rețelele sociale nu au reușit la niciun nivel să îmbunătățească relațiile de prietenie autentice. Conform unui studiu publicat în Jurnalul American pentru Promovarea Sănătății, rețelele sociale ajung foarte ușor să ducă la singurătate, mai ales când timpul online îți minimizează timpul petrecut în ”lumea reală”, cu interacțiuni față în față. Facebook poate te ajută să dai peste un prieten vechi din copilărie, dar nu ajută la nimic dacă în loc să vă vedeți la o cafea sau să vă auziți la un telefon, te uiți 30 de minute la pozele pe care le-a postat din vacanță.

În același timp, interacțiunile față în față au dus la o îmbunătățire a relațiilor serioase, de mare angajament. Implicit, s-au reflectat în mai puțină singurătate. O altă concluzie interesantă a studiului legat de singurătate este că acest trend îngrijorător nu are legătură cu sexul sau cu veniturile. Toți suntem afectați în egală măsură, deși, în mod surprinzător, mulți bătrâni par să fie mai puțin singuri decât tinerii.

Cel mai probabil, are legătură cu faptul că, odată cu înaintarea în vârstă, conștientizezi lucrurile cu adevărat importante și le dedici mai multă atenție. În final, nu trebuie să fii expert psiholog pentru a-ți da seama că ești mai bine în sufletul tău după ce ai petrecut câteva ore sau câteva zile cu membrii familiei, cu oameni dragi la o pensiune în munți sau cu o mână de prieteni în Grecia.

În condiții normale, premergătoare pandemiei, în vechea normalitate, îmbunătățirea vieții sociale reprezenta cea mai rapidă cale pentru fi mai sănătos, mai optimist, mai plin de viață. Nu contează dacă mergi cu un prieten la alergat sau ai un cerc de prieteni cu care faceți grătar în weekend, fiecare episod de socializare sau dialog între oameni apropiați este benefic în mod incontestabil.

Dr. Stuart Lustig este unul dintre autorii studiului citat mai sus și, în opinia sa, tinerii sunt cei mai vulnerabili la pericolul de izolare aferent rețelelor sociale. În același timp, încurajează oamenii să petreacă timp cu colegii de la muncă în afara jobului sau să aibă micro-interacțiuni cu străini, la piață, la hipermarket, într-o cafenea sau în stația de autobuz. Toate aceste episoade mai mult sau mai puțin scurte îți pot oferi recompense mentale imediate, starea de bine pe care am descris-o mai sus.

În 2016, Kio Stark a scris o carte intitulată When Strangers Meet (Când se întâlnesc străinii). Deși este foarte important să respecții limitele oamenilor care nu au chef de interacțiune, autoarea a atras atenția asupra mai multor beneficii derivate din discuții într-un lift sau pe stradă, când ceri informații despre cum poți ajunge la destinație sau comanzi o băutură de la bar.

Pentru că ai o serie stufoasă de preconcepții și auto-limitări când vine vorba de prieteni sau parteneri de viață, orice interacțiune cu cineva în afara bulei tale te ajută să fii mai tolerant, să accepți mai ușor faptul că toți suntem diferiți. Acele micro-interacțiuni sunt benefice pentru societate în general, dar și pentru tine, la nivel personal, pentru că te ajută ”să te îndepărtezi de frică și să mergi către deschidere, cooperare și înțelegere autentică”, a spus Stark.

Vorbește despre sentimentele tale, nu trebuie s-o faci doar la psiholog

În 90% din timp, o relație de prietenie este definită prin ceea ce ai în comun cu omul de lângă tine. Nu contează dacă este vorba de partenerul de viață sau de un om pe care l-ai cunoscut la o bere cu prietenii, aveți împreună o afinitate. Vă place aceeași muzică, același partid politic, activați în același domeniu de activitate sau împărtășiți o pasiune pentru gătit, mixologie sau șah.

În 10% din timp însă, aceeași relație este despre factorul uman. E despre faptul că puteți vorbi despre lucrurile cu adevărat importante, despre un deces în familie, despre o criză existențială, despre probleme financiare, depresie sau insomnii. O discuție cu un prieten bun despre sentimentele tale, despre ceea ce experimentezi în viața de zi cu zi, are același impact pozitiv asupra trăirilor tale precum o sesiune de psihoterapie.

Deși ar fi ideal să consulți un psiholog dacă treci printr-o perioadă dificilă în care nu întrezărești vreo soluție, există mai multe studii ca acesta, care atestă faptul că cel mai important este să vorbești cu cineva. Nu contează dacă îți este prieten, membru al familiei sau psihoterapeut. Relevant este că relație dintre tine și persoana respectivă să fie suficient de bine pusă la punct încât să te simți suficient de relaxat pentru a fi cât se poate de sincer.

Având în vedere numărul imens de terapii create și optimizate în ultima sută de ani, este clar că unele funcționează mai bine decât alte în anumite situații sau în cazul anumitor afecțiuni. Partea fascinantă este însă că metodologia din spatele psihoterapiei este mai puțin relevantă. Conform experților, relevant este dialogul. Împărtășirea sentimentelor și acceptarea de sfaturi de la un om în care ai încredere, acestea definesc o sesiune de terapie încununată de succes, fie cu un prieten drag, fie cu un expert cu zeci de ani de experiență.

Valoarea terapiei este dată de context, de regularitatea cu care se desfășoară, de persoana ”de la capătul firului” și de sinceritate. La fel ca în cazul alcoolicilor anonimi, prima etapă este să conștientizezi că ai o problemă, în același timp, făcând primii pași pentru a o soluționa. Mark Manson spunea într-un newsletter recent că, de fapt, plătești bani pentru a avea un loc în care să mergi pentru a-ți ”spăla rufele” în fața cuiva care nu te judecă pentru ele.

Dacă ai același set de circumstanțe cu un prieten cu care ieși la bere o dată pe săptămână, jucați un poker sau un meci de șah de la distanță, sunt șanse mari ca, cel puțin parțial, beneficiile să fie similare.

Cum începi să spui ce simți și de ce s-ar putea să-ți fie greu

Petrece zece minute cu orice bărbat în jurul vârstei de 50-60 de ani și vei fi uimit de reticența de care dă dovadă în a-și împărtăși sentimentele, problemele afective. Pentru el, astfel de gesturi reprezintă o manifestare acută a lipsei de bărbăție. În mod previzibil, situația se agravează odată cu avansul în vârstă.

Partea tristă este însă că astfel de detalii, în majoritatea cazurilor, sunt românisme, percepții deformate asupra întregului domeniul al psihologiei, psihoterapiei sau psihanalizei. Ca lucrurile să fie și mai grave, aceste ”valori” sunt date mai departe din generație în generație, sunt propagate la fel ca fascinația pentru muzica părinților sau entuziasmul pentru ciorba de fasole cu afumătură.

Dacă tu nu ai putut să vorbești cu tatăl sau mama ta despre prima dezamăgire în dragoste, vei fi la fel de reticent în a discuta cu fiul sau fiica ta aceeași problemă. Cei mai mulți dintre noi s-au obișnuit să-și îngroape sentimentele, să plece de la premisa că ei nu duc o viață atât de complexă încât să-și strice stomacul de la stres. ”Alea-s probleme de fătălăi”, ar zice cineva într-o manieră ofensator de greșită.

Cu toții avem sentimente, reprezintă o parte constantă din viața noastră. Ele influențează modul în care vedem lumea înconjurătoare, definesc multe dintre acțiunile noastre și ne ajută să interacționăm cu alți oameni, să dezvoltăm relații de durată.

Dacă refuzi să accepți că ceea ce simți sau modul în care te comporți te transformă într-o victimă a sentimentelor pe care le experimentezi, vei pierde mult. Mai mult decât atât, cei cu care interacționezi vor pierde și mai mult, pentru că ajung să nu te mai recunoască.

În cele mai multe situații, această ”realitate” este o consecință a traumelor din copilărie, dar asta nu înseamnă că trăirile nu pot fi discutate. Cu siguranță, discutăm de particularități pe care le-ai îngropat în urmă cu câțiva ani sau câteva decenii, dar pot ieși în orice moment la iveală și ar fi ideal să iasă la suprafață într-un mediu controlat. Niciodată nu este prea târziu ca să discuți despre sentimentele tale.

Dacă ești în contact cu sentimentele tale, te bucuri de un nivel sporit de inteligență emoțională. Știi ce se întâmplă cu tine, în consecință, înțelegi ce se petrece în jurul tău, în viața ta în raport cu viața celor din jur. Toate sentimentele sunt valide, inclusiv cele de care îți este rușine, cele care te fac să suferi sau cele care te fac să sari în sus de bucurie, aparent nejustificat.

Deși pare ușor să te refugiezi în alcool, stupefiante sau multe alte vicii, neglijând să-ți verbalizezi sau procesezi sentimentele, îți faci mai mult rău decât bine. Când îți exprimi sentimentele, brusc, ești mai liber, mai împăcat cu tine, poți experimenta și aprecia prezentul la adevărata sa valoare.

Gândește-te la trăirile tale ca la niște lacrimi. La fel cum plângi pentru a te liniști după o dramă majoră, împărtășindu-ți un moment trist cu un prieten drag, poți să-l accepți mai ușor. Doar așa vei putea să conștientizezi sau îmbrățișezi și momente fericite.

Nicio luptă nu a fost menită să o duci singur. Deși crezi că faci un bine cuiva ”neplângându-te”, te înșeli. Ca ființe umane, avem nevoie de o conexiune cu altcineva, măcar uneori. Suntem sociabili prin natura noastră și avem nevoie deseori de ajutor. Nu este nimic greșit cu asta.

Unii ar spune că o problemă împărtășită este pe jumătate rezolvată, la fel cum o greșeală recunoscută este pe jumătate iertată. Nu uita niciodată că ești doar un om, iar o îmbrățișare poate face uneori mai mult decât o mie de cuvinte.

Soluții simple pentru o problemă complicată

Învață să spui ce simți și să verbalizezi acest lucru în fața oamenilor relevanți pentru tine. Nu striga, dar încearcă să spui imediat dacă ceva te supără sau îți crează alte stări emoționale. Până și distincția aparent banală între ”Eu sunt” într-un anumit fel și ”Mă simt” într-un anumit fel te ajută să te detașezi eficient de o trăire temporară, defectuoasă.

Începe cu lucrurile simple. ”Mă bucur că mâncăm înghețată împreună.” sau ”Am fost trist că nu ne-am mai văzut de mult”. Chiar dacă inserarea referințelor la sentimente în conversațiile tale zilnice pare ciudată la început, efectul este exact invers. De fapt, te ajută ca discuțiile cu adevărat importante despre sentimente să vină mai ușor, să fie mai naturale.

Dacă refuzi să-ți accepți sentimentele, este improbabil să reușești să formezi relații solide, pe termen lung, atât de prietenie, cât și amoroase. De frică, poate te arunci deseori în relații superficiale.

După ce accepți însă că ai o problemă și ești dispus să-ți scoți cărțile pe față, vei vedea că nivelul de calitate al relațiilor tale va crește.  Comunicarea este esențială, iar din momentul în care ai început să verbalizezi ceea ce simți, nu devii doar o persoană mai bună, ci și un partener mai bun în relația cu persoana iubită.

[related]

Nimeni nu te forțează să faci nimic. Totul ține de tine și de ritmul tău. Un psihoterapeut sau un prieten bun conștientizează faptul că, ascultându-te, te ajută să te eliberezi, să-ți procesezi într-o manieră mai eficientă trăirile. Când tu îți vei da seama de aceleași lucruri, abia atunci vei deveni, la rândul tău, un prieten bun. Deschizându-ți sufletul în fața unei alte persoane din viața ta, îi confirmi că poate face la fel, iar acest detaliu stă la baza unor momente cu adevărat memorabile.

---

Conținutul articolelor din secțiunea Opinii reprezintă strict opiniile autorilor textelor și nu reprezintă neapărat poziția oficială a PLAYTECH.ro.