De ce construirea unui spital în China în doar câteva zile e, totuși, o lecție

Coronavirusul apărut din China a speriat pe toată lumea. Beijingul a trecut la treabă și a decis să construiască un spital de la zero pentru a izola cazurile suspecte.

Ai auzit, probabil, în nenumărate rânduri despre „minunile” inginerești ale chinezilor. Autostrăzi construite în timp record, poduri ridicate într-un timp la fel de scurt, zgârie-nori care apar peste noapte. Cât durează sau cât de trainice sunt ele e o altă discuție.

După apariția coronavirusului care a pus lumea pe jar, în orașul chinezesc Wuhan, autoritățile au decis să ridice de la zero un spital. Cam cum a făcut Beijingul în timpul crizei declanșate de virusul SARS. Excavatoarele lucrează zi și noapte și spitalul, care va găzdui 1.000 de paturi. Noua unitate medicală e mai mult decât un spațiu medical care ar putea fi construit pe front, dar nu are, totuși, dotările pe care le-ai vedea într-unul modern.

Dar e vorba de combaterea unui virus și acolo vor fi ținute cazurile suspecte, dar și persoanele în cazul cărora se confirmă infecția. Cel mai recent bilanț arată că numărul persoanelor care s-au îmbolnăvit se apropie de 6.000, iar numărul deceselor a depășit 130. 

Spitalul din China, construit în 6-10 zile

Construcția spitalului a început vinerea trecută și ar trebui să fie gata în perioada 3-5 februarie. Spațiul are 25.000 de metri pătrați și o mie de paturi. Cei care contestă planul Guvernului aduc în discuție mai multe probleme.

Pe de-o parte, spitalul e construit lângă o zonă intens populată. Asta înseamnă că, dacă măsurile de izolare a pacienților nu vor fi eficiente 100%, atunci totul se poate dovedi un dezastru. Mai mult, acolo vor fi prelucrate și deșeurile medicale. Ele trebuie evacuate cu grijă și, atunci când lucrurile se fac pe repede înainte, așa cum procedează China acum, atunci mai pot apărea și greșeli.

Una peste alta, însă, mobilizarea Chinei (chiar dacă a fost târzie, în opinia multora), arată cum se prioritizează lucrurile într-un stat, fie el comunist sau nu.

Și aici ajungem la declarația președintelui Klaus Iohannis.

Câtă dreptate are Iohannis în cazul spitalului din China

Zilele trecute, președintele Klaus Iohannis a fost întrebat despre decizia autorităților chineze de a construi un spital de la zero în doar câteva zile. După ce a vorbit despre gradul de pericol pe care-l reprezintă coronavirusul din China, șeful statului a vorbit despre faptul că sunt proceduri total diferite.

” (…) în China funcționează un sistem autocrat care dispune și execută, iar la noi funcționează un sistem democratic, cu reguli europene, se pregătește documentația, se fac licitațiile, se caută finanțările. La noi durează mai mult. Recunosc că pentru spitalele regionale a durat prea mult până acum și sper să găsim forme de accelerare a procedurii”
Klaus Iohannis, președintele României

Președintele invocă faptul că China este un stat comunist și acolo nu se pune problema de expropieri, obținere de avize și aprobări, respectarea unor pași procedurali sau alte asemenea procese complicate. Și are dreptate. În China, tot ce dictează Guvernul sau președintele se realizează în secunda doi.

Dar e vorba de gestionarea unei crize. Iar România, de exemplu, a demonstrat că nu o poate gestiona, nici măcar atunci când procedurile nu-s unele complicate deloc.

China, de la opacitate la reacție rapidă

Există suspiciuni că Guvernul de la Beijing a încercat să țină ascunsă sub preș apariția coronavirusului. Punctul-zero al declanșării acestei epidemii a fost o piață de pește și fructe de mare din Wuhan. Dacă oficialii de la Beijing au știut sau nu și nu au acționat rapid – nimeni nu poate ști în acest moment. Poate că au sperat că situația va putea fi gestionată pe plan local și nu se vor sesiza instituții internaționale precum Organizația Mondială a Sănătății.

Dar, ce e cert e că virusul a depășit granițele țării și a ajuns inclusiv în Europa.  China poate că a vrut să țină totul la secret, dar a decis apoi să se mobilizeze extrem de rapid și să ridice un spital în doar câteva zile. În aceste situații, prioritizarea este extrem de importantă.

Porneam de la declarația președintelui Klaus Iohannis referitoare la spitalul din Wuhan. În cazul unui cutremur major, să zicem, România ar trebui să aibă niște norme clare de intervenție și să poată ridica un spital de campanie (niște corturi măcar cu dotări de bază) oriunde și într-un timp record. Adică terenul ar trebui identificat înainte și totul ar trebui să se facă pe repede înainte.

Comparația de sisteme – democratic/comunist – a președintelui Iohannis nu e pe deplin corectă. Pentru că ar trebui puse pe hârtie și la noi niște etape procedurale care să se aplice în situații de criză și de maximă urgență, indiferent de ce spune legea.

Ce poate face România în cazul unei crize similare

Poate cel mai bun exemplu se referă la exercițiul Seism 2018, derulat în urmă cu un an și câteva luni. Atunci, s-a simulat construcția unui spital de campanie al MApN în apropierea Bucureștiului, mai exact în poligonul Centrului 70 Geniu Aviaţie din comuna Pantelimon, judeţul Ilfov. Adică într-un teren al statului, pentru care nu e nevoie de aprobări ș avize care ar îngreuna procesul.

Pe hârtie arată bine. Dar statul ar trebui să fie pregătit și pentru situația în care ar mai fi nevoie de unități medicale. Și trebuie să știe unde să se îndrepte. La simularea intervenției în cazul unui cutremur major din 2018, erau prevăzute acolo facilităţile spitaliceşti necesare intervenţiei în situaţii de urgenţe civile: triaj, laborator, radiologie, farmacie, sterilizare, modul operator A, modul operator B, postoperator A, postoperator B, module de recuperare, modul CIS (comunicaţii şi informatică).

Ministerul arăta atunci că în spitalul de campanie vor acţiona, în cadrul exerciţiului, peste 80 de medici şi personal sanitar mediu şi auxiliar. Un spital mobil, arătau autoritățile atunci, poate fi ridicat și-n centrul Bucureștiului. Problema e că nu poate găzdui mai mult de 30-40 de victime, potrivit concluziilor exercițiului Seism 2018.

Îți spuneam AICI că România nu e pregătită pentru un dezastru și că te lasă să mori în situația unei crize majore.

Poate, însă, ar trebui să mai învățăm și de la alții cum se face. În loc să spună ce NU poate face România după modelul Chinei, președintele Iohannis ar fi putut să spună ce POATE face.

E o gândire mai sănătoasă.