Cum funcționează, de fapt, sistemul Google și Apple prin care sunt urmăriți cei infectați cu virusul
Pe 10 aprilie, Google și Apple au anunțat că vor colabora în cel mai ambițios proiect: monitorizarea celor care sunt infectați și contactele lor. Chiar dacă sună a ceva din sfera SF sau Big Brother, de supraveghere în masă, nu-i chiar așa. Și cele două companii n-au control atât de mare asupra sistemului.
Ce vor să facă atât Google, cât și Apple e creeze o hartă a contactelor unui pacient confirmat ca având COVID-19. Astfel, pe baza acesteia – construită cu datele colectate din telefoane – pot fi atât descoperite cazurile noi, cât poate fi și monitorizată răspândirea. Ideea nu e nouă, dar cu ce-au venit nou Google și Apple e implementarea în structura sistemelor de operare pe care le controlează – iOS și Android – a infrastructurii care să facă acest sistem mai eficient.
Mai precis, Google și Apple vor să le pună la dispoziție autorităților de sănătate publică infrastructura de care au nevoie pentru astfel de aplicații. „Comunicarea” între telefoane se face prin Bluetooth, iar de securizarea datelor și transmiterea datelor se ocupă cele două companii să le facă cât mai ușor de utilizat. Dar utilizatorii vor trebui să-și dea acordul și să instaleze aplicații. Iar aplicațiile pot fi dezvoltate de state sau terți privați.
Google și Apple colaborează la fundație – telefoanele, indiferent de sistemul de operare, să comunice între ele -, dar nu furnizează și-o aplicație. De asta trebuie să se ocupe fiecare țară în parte.
Pe baza datelor comunicate între telefoane și colectate, poate fi realizată această hartă a răspândirii și, totodată, pot fi indentificate contactele care trebuie testate. Un exemplu de cât de eficient ar fi un așa sistem poți vedea în datele Google privind deplasarea.
Google și Apple colaborează, dar mai departe au nevoie de autorități
Cele două companii, pe de o parte, nu vor să se implice în sănătatea publică și, pe de altă parte, nu pot crea o aplicație care să fie utilă tuturor statelor. Astfel, fiecare stat trebuie să-și facă așa ceva și să listeze în magazinele cu aplicații sau să aibă un site special pentru așa ceva.
Informațiile între telefoane, trimise anonim, vor fi transmise prin Bluetooth. Nu va consuma foarte multă energie și, dat fiind că pot fi trimise prin Bluetooth, înseamnă că ai fost aproape de cineva care ar putea fi infectat. În teorie, conexiunea poate fi pe circa 100 de metri. Dar depinde. Vom afla ce promit inginerii pe măsură ce sunt aproape de livrare.
Infrastructura promisă de Google și Apple ar trebui să fie gata la mijlocul lunii mai. Apoi, aplicațiile care există deja sau cele care sunt construite pentru așa ceva, ar trebui să implementeze și această tehnologie.
În esență, e un sistem cât se poate de sigur, anonimizat, cu date oferite de utilizatori cu acceptul lor, iar miza e identificarea mai rapidă a contactelor unei persoane infectate. Infograficul de mai jos îți arată, pe scurt, cum ar putea funcționa (click ca să-l vezi mai mare).
