Jumătate dintre elevii României nu vor avea habar pe ce lume trăiesc

Românii au o relație ciudată, complicată și extrem de dificilă cu școala. Poate se trage din comunism, dar cert e că, independent de sursa problemei, soluția pentru aceasta întârzie să apară. Așa că avem acum în față niște statistici pe care am vrea să nu le vedem. Sau cel puțin unii dintre noi ar vrea.

[related]

Cu prea puțin înainte de vacanță au venit rezultatele testului PISA. Pe-o scară de la 1 la dezastru, România s-a dus spre dezastruos. Un test de tipul acesta evaluează în ce măsură elevii aflaţi aproape de finalul perioadei de educaţie obligatorie, la vârsta de 15 ani, au competenţele cheie, cunoştinţele şi deprinderile de bază necesare pentru continuarea studiilor, cât şi pentru participarea la viaţa socială sau pentru integrarea pe piaţa muncii.

Conform ultimului rezultat PISA, România se clasează pe locul 47 din 79 de țări, cu un grad de analfabetism funcțional de 44%. Analfabetismul funcțional face referire la persoanele care știu să citească, dar nu înțeleg ceea ce au citit. Adică nu sunt în stare să folosească un text ca resursă sau să aplice practic ideile din el.

Dacă situația nu părea mai gravă decât e, actualul ministru al Educației a comentat situația cu o lejeritate care te face să te întrebi dacă măcar a înțeles despre ce e vorba.

„Nu trebuie neapărat să ne îngrijorăm de această evaluare a testelor PISA. E o evaluare internaţională. Accentul la aceste evaluări internaţionale nu cade neapărat pe ce ştiu elevii, ci pe aplicarea cunoştinţelor în situaţii concrete de viaţă (emfaza e a mea – n.r.).”
Monica Anisie, ministrul Educației.

Tot învățământul românesc este, de fapt, o generație de sacrificiu

Ei bine, numai o persoană care nu a avut de-a face cu învățământul românesc poate fi surprinsă de acest rezultat. Acel scor oglindește perfect eșecul unui sistem șubred care încă nu a avut parte de o reformă adevărată. Unii se culcă pe urechea că, dacă se măresc salariile profesorilor, automat o să fie mai bine pe termen lung. Dar asta înseamnă să arunci mizeria sub preș, pentru că adevărata problemă se regăsește atât în competența cadrelor didactice, cât și în toate ministerele care au experimentat inutil cu elevii.

Când eram încă pe băncile școlii, în absolut fiecare an auzeam că noi suntem generația de sacrificiu, pentru că apucam în premieră tot felul de schimbări. Ba la examenul de bacalaureat, ba la capacitate, ba la admiterea în liceu, ba pe materii și tot așa. Între timp, m-am convins că toți suntem o generație de sacrificiu, toți ne-am lovit de schimbări inutile care ignoră elefantul din cameră.

În egală măsură, relația românilor cu școala e dificilă. Știi sfatul „unge școala cu untură, s-o mănânce câinii”? Acesta, pe scurt, rezumă raportarea românilor la învățământ. Și reacția de ură vine fix din lipsa educației propriu-zise. A fost înlocuită, pentru fiecare generație, cu repetiții. Sigur, există profesori-excepție, dar nu toți sunt norocoși să-i aibă.

Învățare mecanizată care reduce gândirea critică

În liceu făceam română cu diriginta. Asta însemna că o vedeam cinci ore pe săptămână la orele de română, încă o oră la „ora de dirigenție”, la care tot română făceam, și încă una la ora de latină, pentru că, teoretic, preda și latina. Zic teoretic, că practic tot română făceam și în ora de latină.

Aș vrea să pot spune că s-a prins româna de mine ca untul de pită, dar n-a fost chiar așa. Femeia se punea la catedră și cu catalogul masca un manual de comentarii literare din care ne dicta. Patru ani de liceu, șapte ore pe săptămână, am scris după dictare comentarii. Niciodată nu am fost întrebați ce părere avem despre o operă literară, ce credem despre personaje sau, pur și simplu, cum ni s-a părut cârnatul ăla de roman.

Asta este una dintre cele mai grave probleme din învățământ. Elevii nu sunt încurajați să gândească critic, să-și formeze singuri niște păreri pe care să le discute ulterior în clasă. Puțini profesori știau să-i stimuleze intelectual pe elevi și să-i provoace să dezvolte interes pentru materie. La bacalaureat am ales pentru ultima probă filosofia fix datorită unui profesor care a predat materia corect.

Româna ar putea fi o materie mai atractivă dacă nu s-ar insista atât de mult pe părerile unor critici literari. Comentariile lor puteau fi folosite ca un ghid orientativ de la care să ai voie să te abați cu propriile argumente, însă, dacă faci asta în examen, ești taxat, pentru că nu se pune preț pe propria interpretare, ci pe capacitatea ta de reține informații. Româna nu e singura materie cu hibe.

Educația e confundată prea des cu învățarea mot-a-mot, nu cu învățarea logică

În generală am detestat matematica ca pe dracul, am făcut meditații de frică să nu pic capacitatea. Am tocit formule și le-am aplicat robotic, fără să înțeleg de ce. Apoi am intrat la un liceu în care matematica se făcea o oră pe săptămână, doar în primii doi ani, la cel mai simplu nivel.

Îmi amintesc prima oră din liceu perfect. A venit profesorul și a început să deducă toate formulele din generală direct pe tablă. Efectiv a fost pentru prima dată când am înțeles de ce există formula aia, cum o aplici și, mai ales, cum o deduci singur dacă ai uitat-o. A fost nevoie de o singură oră cu profesor competent ca să înțeleg toți anii de matematică de generală.

Nu zic ca am devenit brusc expertă-n matematică, că tot o urăsc, dar mi se pare revoltător faptul că există profesori care nu-s în stare să-ți arate logica din spatele tuturor chestiilor pe care trebuie să le reții. Zero înclinație spre elev.

[related]

Pot să înțeleg procentul de analfabetism funcțional. Cu siguranță sunt o grămadă de factori care influențează asta, inclusiv educația de acasă, însă sistemul de învățământ este principalul vinovat. O reformă adevărată nu se limitează la salarii și reducerea numărului de examene, ci se aplică pe întreg aparatul didactic, începând cu modul în care se predau materiile. Altfel o să tot primim rapoarte de genul și o să tot auzim de știri despre cum o caravană cu cărți a fost atacată, că unii credeau că e „ambulanța neagră”.