Ce o să se întâmple cu corpul uman în următoarele secole
Mutațiile sunt tot mai rare. Evoluția genetică a omului modern a încetinit, arată un studiu din Danemarca. Problema este că încă nu se știe dacă ai sau nu motive de îngrijorare în această privință.
Cu siguranță o mulțime de oameni încă sunt într-un stadiu involuat, dacă e să luăm în calcul mentalitatea și comportamentul unora, dar, la nivel genetic, cu toții suntem la fel. Suntem, însă, cu toții diferiți de primii homo sapiens.
După milioane de ani de evoluție, mutațiile genetice ale omului aproape că stagnează. Să fi ajuns omul modern la stadiul perfecțiunii? Sau, dimpotrivă, regresăm și devenim tot mai vulnerabili și mai puțin adaptabili?
Sunt întrebări pe care și le pun câțiva cercetători de la Universitatea Aarhus din Danemarca. Ei au observat, în cadrul unor studii amănunțite, că mutațiile omului din prezent diferă substanțial față de cele descoperite în fosilele strămoșilor noștri.
Mai puține mutații, mai puține șanse de supraviețuire
Cu toate că natura nu ne-a înzestrat în decursul milioanelor de ani cu gheare, colți rezistenți, musculatură masivă sau alte dotări care ne fac prădători feroce, noi, oamenii, am evoluat cel mai mult și cel mai rapid, dintre toate speciile. Niciun alt animal vertebrat nu a reușit să dezvolte un intelect de nivelul celui uman și suntem unici pe o distanță de milioane de ani-lumină, având în vedere că n-am găsit nici măcar niște bacterii sau niște celule vii pe alte planete sau luni.
Totuși, evoluția noastră s-ar putea apropia de sfârșit, în timp ce alte primate continuă să dezvolte mutații genetice.
Dar, să ne înțelegem: cercetătorii nu se referă la mutații odioase care fac să-ți crească un braț sau un cap în plus și nici superputeri ca în filmele X-Men. Din punct de vedere științific, evoluția este influențată de aceste mutații genetice și ele ne dictează șansele de supraviețuire.
Ne ajung maimuțele din urmă?
Cercetătorii danezi au prelevat și mostre de ADN de la cimpanzeii, gorilele și urangutanii de la Gărdina Zoologică din Copenhaga și au descoperit mutații noi la fiecare generație. Când le-au comparat cu ale noastre, pentru că suntem rude, chiar dacă mulți se simt ofensați, s-a descoperit că omul are din ce în ce mai puține, de la o generație la alta.
Problema e că încetinirea ritmului mutațiilor este prezentă de vreo 400.000 de ani, de când strămoșii noștri au decis să se considere “oameni moderni”. Și, într-adevăr, erau, comparativ cu subspeciile precedente sau contemporane (dacă mai existau).
Ultimul nostru strămoș care mai avea ceva în comun cu “vărul” nostru apropiat, cimpanzeul, a existat în urmă cu aproape zece milioane de ani. Poate de aceea i-a venit greu cuiva să accepte că omul și maimuța au un strămoș comun.
De ce nu mai evoluează omul modern
Cauzele sunt incerte, dar relativ ușor de intuit. Ar putea fi vorba fie de pubertatea târzie la sexul masculin, cel puțin (sunt și excepții, mai ales la fete), fie de creșterea speranței de viață.
Legat de ultimul factor, în general, omul duce o viață foarte liniștită de vreo 200 de ani încoace (dacă nu iei în calcul războaiele și genocidurile). Stresul și problemele ni le facem singuri. Comparativ cu strămoșii noștri, nu ne străduim să supraviețuim zilnic intemperiilor, frigului, lipsei apei și a hranei sau în fața prădătorilor, să le devenim felul principal din meniu. Evident, sunt și excepții, chiar și în prezent (încă sunt milioane de oameni care trăiesc la limita supraviețuirii).
O altă cauză ar mai fi schimbările de mediu, poluarea, dar și stilul nostru de viață care e relativ sedentar și rutinat (chiar și la cei care cred că fac sport pentru că se duc la sală sau încearcă să mănânce sănătos). Totuși, acești cercetători ar trebui să studieze și ADN-ul oamenilor care nu cunosc confortul canapelei, al telefonului sau al internetului și al fast-food-ului. Sunt convins că în cazul lor, mai există destule mutații.