De ce n-ar fi existat viață pe Pământ dacă nu s-ar fi format Luna
Luna joacă un rol crucial în menținerea vieții pe Pământ în zilele noastre, dar, la fel de bine, tot ea ar fi unul dintre motivele pentru care noi și celelalte specii existăm.
În încercarea de a rezolva misterele sistemului solar în care existăm, oamenii de știință studiază în primul rând vecinătatea Pământului. Iar cel mai apropiat „laborator” este chiar Luna, satelitul nostru natural pe care-l admiri în nopțile calde și senine de vară.
Dar, în timp ce azi astrul tutelar al nopții îți inspiră romantism și mister, cu totul altfel au stat lucrurile în urmă cu 4,5 miliarde de ani, când s-a format.
Cum s-a format Luna
Cea mai plauzibilă teorie științifică despre formarea Lunii a demonstrat că satelitul natural s-a format în urma unei coliziuni devastatoare între ceea ce se preconiza la acea vreme a fi Pământul și o altă planetă mai mică, de dimensiunea lui Marte, dar foarte asemănătoare cu aceasta.
Impactul dintre cele două obiecte cosmice a fost atât de violent, încât au fost expulzate în spațiu cantități colosale de magmă, metale, gaze și bucăți din suprafețele solide ale celor două planete.
Cercetătorii estimează că impactul a cauzat și creșterea vitezei de rotație a Terrei, precum și o deviație a acesteia de pe orbita inițială. În câteva mii de ani, suprafața infernală a Pământului s-a răcit, iar resturile aflate pe noua sa orbită au format, datorită rotației și a gravitației, actuala Lună.
Luna a creat ingredientele necesare vieții
Acum, este important de menționat că oxigenul și hidrogenul nu sunt singurele elemente chimice propice vieții. Viața nu se poate dezvolta fără componente ca nitrogenul, sulful sau chiar carbonul. Însă, acestea n-ar fi existat dacă Pământul n-ar fi fost lovit de acea planetă care a devenit apoi Luna din prezent.
Ca să demonstreze acest fenomen, un grup de cercetători de la Universitatea Rice din Texas (S.U.A.) au efectuat mai multe simulări. Au vrut să vadă dacă aceste elemente volatile, supuse la temperaturi foarte ridicate, ar putea să rezulte în urma unei coliziuni de asemenea intensitate.
Prin compresia unor aliaje care conțin carbon, nitrogen și sulf la presiuni de peste 7 gigapascali și temperaturi de 1.800 de grade Celsius, s-au creat condiții cât mai apropiate de fenomenul apocaliptic care duce la formarea unui nucleu planetar.
Iar rezultatul le-a confirmat teoria. fără să mai menționăm că rocile de la suprafața Lunii, aduse pe Pământ ca mostre, sunt similare cu cele de pe Terra. Prin urmare, Luna și Pământul au origine comună, dar satelitul a influențat drastic compoziția chimică, fenomenele naturale și alți factori care au dus, în cele din urmă, la apariția vieții pe Pământ.
Când suprafața Terrei s-a răcit în urma impactului cu acea planetă, vaporii au dus la formarea apei. Când Luna se formase, Pământul avea deja oceane. Dar, să nu uiți că Luna gravita, cândva, mult mai aproape de Terra decât o face azi. În timp, viteza de rotație a Pământului și a Lunii au scăzut, iar satelitul s-a depărtat ușor de planeta noastră.