eMAG x Mihai Șora e cel mai ambițios crossover din Univers pe România

eMAG are logo nou. Și-o abordare nouă asupra conceptului de comerț online. Și un manifest. Și-un parteneriat ambițios, chiar dacă limitat în timp, cu Mihai Șora. Poate nu e ceea ce îți doreai de la 2019, dar asta avem.

[related]

Mihai Șora e bătrân. Nu-i o jignire, e o realitate. E și vedetă pe Facebook: peste 192 de mii de abonați la ce spune el acolo. De cealaltă parte, eMAG e vârful de lance al comerțului online din România. Nu-i o laudă, e o realitate și asta. Dictează când e Black Friday, a introdus conceptul de Marketplace în România, a dus firmele de curierat la profit mai mare decât Poșta Română și a devenit o sursă directă sau indirectă de venit pentru mii de angajați. E, altfel spus, un contributor serios la bugetul statutului.

Cele două entități care se bucură de-o notorietate considerabilă în România, una mai mult decât alta, au o colaborare sub un crez și-un manifest: „Libertate în fiecare zi”. De când a ajuns vestea pe internet, lucrurile au luat o turnură diferită față de ceea ce, probabil, se aștepta agenția de publicitate Papaya Advertising.

Nu e un pic ironic
oare
că despre omul
care
vorbește despre libertate
nu poți vorbi cu libertate?

Contextul acesta are nevoie de-o listă a nuului:

• Nu există om care să aibă imunitate la critică, așa cum ar dori Robert Tiderle, directorul Papaya Advertising
• Nu poți numi libertate confortul de-a cumpăra online, de-a cumpăra ce vrei. E o urmare firească a democrației, pieței globale și dezvoltării tehnologiei
• Nu e Mihai Șora omul și filosoful de la care Soarele apune și răsare. N-a fost în comunism, nu e în democrație
• Nu îți aduce vârsta niciun fel de respect, ci pe acela îl câștigi și îl păstrezi (cam cum faci cu libertatea, conform lui Mihai Șora și eMAG)
• Nu e vorba de eMAG aici, e vorba că, într-o conjunctură neluată în calcul de publicitari, lumea descoperă și celălalt Mihai Șora. Cel care nu avea Facebook în comunism
• Nu va însemna mai nimic acest moment la anul, dar acum e în atenția tuturor și poate că e bine că se întâmplă asta
• Nu e nimic magistral în produsul livrat de Papaya Advertising. E o variațiune pe aceeași temă în tonuri dramatice de gri și cu un voice over care, când își termină textul, nu te lasă mai însuflețit. Dacă aș exagera, i-aș putea zice: pornografia dramei

Vârsta lui Mihai Șora l-a făcut mai simpatic, nu pur

Mihai Șora, într-o lună, face 103 ani. Sunt invidios pe așa ceva, iar în egală măsură mi-e milă. Un secol de viață nu-i puțin. Totodată, nu-i meritul lui. Sigur, fiecare om poate face câteva demersuri ca să-și prelungească viața: sport, mâncare sănătoasă, sport, fără vicii, fără riscuri. În egală măsură, sunt oameni care trăiesc prin vicii și mâncare proastă și ajung la 80 sau 90 de ani. Poate chiar și 100 de ani. Viața prelungită nu-i un merit direct al celui care o are, e un noroc.

Oamenii cât un secol ne fascinează teribil. Cumva, firesc. Au trecut prin atât de multă viață, au văzut și au uitat atât de multe evenimente și speră că și ceilalți le vor uita anumite momente. Cum probabil și Mihai Șora speră acum că trecutul lui sub comuniști nu va fi luat la lupă. Dar e și nu poate opri asta, că mai sunt și oameni care nu l-au văzut niciodată drept un stâlp al democrației.

Fascinația pentru oamenii centenari e acum cu noi cam la fiecare trei – cinci ani. Ultimul a fost Radu Beligan, alt om cu caracter îndoielnic și trecut similar. Actorul ne-a lăsat însă un citat extraordinar: „Sunt treizeci de ani de când mă gândesc că s-ar putea să mă bucur de ultimul Crăciun”. În ultimii ani din viață a fost ca o umbră a ceea ce a fost sau mai voia să fie. Mihai Șora, acum, e în aceeași situație. Și și-a atras simpatizanți care sunt gata să se certe cu tot internetul ca să-l susțină pe acest senior.

Românii, și nu știu dacă se manifestă și la alte popoare, au această pornire de-a uita trecutul morților. „Despre morți numai de bine” e aproape un crez de țară. Însă Mihai Șora încă nu e mort și vârsta lui nu-i acordă niciun fel de imunitate. Dacă are un trecut pătat, atunci să fie cunoscut. Și nu pentru că trebuie să luăm la verificat fiecare cetățean, dar domnul Mihai Șora are o vârstă (venerabilă) și ar fi păcat să omită detalii, pentru că nu îl mai ajută memoria.

În 2014, când a fost ales Klaus Iohannis și câteva sute de români au sărbătorit la Universitate că n-a ieșit Victor Ponta, Mihai Șora a fost acolo, printre oameni. I-am făcut o poză fără să știu cine e, dar m-a atras contrastul dintre tineri și el. E ceea ce-i atrage pe toți fanii lui. E vârsta extremă despre care crezi că oamenii când o ating nu mai au preocupări civice. Asemenea e și cazul Gretei Thunberg, o vârstă extremă și un discurs despre care n-ai crede că-i preocuparea unei adolescente.

eMAG nici n-a greșit, nici n-a făcut bine

eMAG, cum ziceam mai sus, e un magazin imens. De campania de acum și de acest manifest cu libertatea trebuie să se țină măcar un an, ca să nu pară că a făcut o alegere greșită. Sigur, poate și acum să retragă totul, să schimbe sloganul și să revină la o frază ceva mai potrivită: „Online va fi mereu simplu”. Poate că a țintit prea sus, dar nu contează atât de mult. E o decizie, bugetul a fost cheltuit și Mihai Șora a devenit subiectul de dezbatere al acestor zile.

Sigur, e valabilă și teoria că, bine sau rău, despre eMAG se discută cât de cât intens înainte de Black Friday. Însă, după câteva zile, discuția s-a mutat deja pe omul, comunistul, filosoful și părerologul Mihai Șora. De Black Friday va fi însă bine, eu mă voi bucura de confortul (și nu libertatea) de-a sparge bani online pe bunuri de care am sau nu nevoie.

Manifestul acesta are însă trăsături pe care le-am văzut și în 2018, de centenar. Cineva, într-un brainstorming cu siguranță nebun, a zis că-i în regulă să mixezi: comerț online, eMAG, comunism, libertate și mihaișora ca să iasă ceva frumos. Când tragi linie, nu-i niciun manifest per se. E doar un discurs și chiar și acesta putea fi scris ceva mai realist.

Campania eMAG a mai deschis (sau a ținut în viață?) încă un subiect: trecutul comunist. Discursul, pe tema asta, a fost cam așa: n-ai trăit atunci, nu înțelegi clipul, nu înțelegi cuvintele lui Mihai Șora, nu poți vorbi de libertate. Da, eu n-am trăit atunci. Ca mine, alte câteva milioane de români. Ce aș vrea eu să știu, pentru mine și poate pentru alții, e cât mai trebuie să fim un pic puși la zid că „n-am trăit atunci, nu înțelegem libertatea”?

Sunt oameni de peste 40 de ani care au trăit atunci și-au experimentat la prima mână cenzura, frigul, cozile, condițiile și lipsurile. Ei ce scuză au să urască libertatea cu atât de mult patos și să-l ceară pe Ceaușescu înapoi?

Pentru cei ca mine care n-am trăit, nu înțelegem eu îmi pot dori doar să nu mai fie târât bolovanul comunismului pe mai departe ca și cum ar fi o scuză pentru tot ce nu reușim să facem. Corupția vine din comunism, pachetul pentru profesor, pentru medic, pentru funcționarul public vine tot de-acolo. 30 de ani mai târziu, românii încă prefer o scuză facilă în dauna unui efort mai mare. Mica ciupeală este ceea ce nu ar trebui să înțelegem și acceptăm.

[related]

Tinerii se bucură de libertate cu o poftă pe care niciun om crescut în comunism n-o poate înțelege. Sunt tinerii care profită de Erasmus ca să descopere culturi noi, tineri care vorbesc digital cu oameni din cele mai îndepărtate colțuri. Aceiași tineri care, ciudat, îl apreciază pe Mihai Șora. Poate datorită vârstei, cine știe.

În altă ordine de idei, sper ca Mihai Șora să se bucure de libertate și pe mai departe așa cum s-a bucurat de ea și când a luat trenul către comunism și nu în direcția opusă. Iar noi, ceilalți, să ne bucurăm de libertatea de-a spune ce ne deranjează.

Conținutul articolelor din secțiunea Opinii reprezintă strict opiniile autorilor textelor și nu reprezintă neapărat poziția oficială a PLAYTECH.ro.