Ce trebuie să învețe România după protestele din Hong Kong

Protestele din Hong Kong au făcut înconjurul lumii. Și ar fi cazul ca și România să învețe ceva din ele. Pentru că alte țări au făcut-o.

Protestele din Hong Kong au fost extrem de mediatizate, iar amploarea lor a dat de gândit statelor occidentale, chiar dacă multe dintre acestea s-au implicat doar la nivel declarativ. Mesajul transmis de sutele de mii de oameni care au ieșit în stradă luni la rând nu era doar pentru politicieni.

Era pentru cetățenii din toată lumea care, mai mult sau mai puțin, sunt interesați să-și apere democrația și dreptul la libera exprimare.

Protestele din Hong Kong au început pașnic, dar răbdarea Beijingului nu a durat foarte mult. Poliția a intervenit în mai multe zile în forță, a apelat la bastoane și gaze lacrimogene și i-a dispersat pe manifestanți cu tunuri de apă.

Reprimarea violentă nu și-a atins scopul pentru că oamenii au continuat să iasă în stradă. Iar ecoul creat de dorința protestatarilor s-a răspândit în întreaga lume.

Hong Kong a învățat lumea cum se protestează

Protestele din Hong Kong pot fi privite precum un tsunami. Fluide, flexibile și generatoare de energie democratică, mișcările de stradă de acolo au avut ecou până în Barcelona.

După ce Curtea Supremă i-a condamnat la închisoare pe artizanii referendumului pentru independența Cataloniei, zeci de mii de catalani au luat cu asalt străzile. Manifestanții au protestat împotriva a ceea ce numesc persecuție politică și reprimarea celor care își cer drepturile.

Catalanii au vrut, după modelul Hong Kong, să transmită un mesaj: nu ne lăsăm puși la zid și vrem ca vocea să ne fie auzită.

Manifestațiile din Barcelona și din alte regiuni catalane au fost organizate de un grup numit Tsunami Democràtic. Protestatarii au ocupat străzile și principalele bulevarde și au plecat în marș spre aeroportul El Prat. Iar mișcarea a fost gândită atent.

Prin aplicația Telegram au fost distribuite cărți de îmbarcare pemtru ca manifestanții să poată intra în terminal. Așa cum și-au cumpărat manifestanții din Hong Kong cele mai ieftine bilete de avion pentru a putea ocupa aeroportul.

Mesajul a fost clar: „We’re going to do a Hong Kong!” (în traducere: o facem în stilul Hong Kong). E o diferență ca de la cer la pământ între Spania și Hong Kong. Și totuși s-a găsit un numitor comun.

Catalanii au învățat să-și ascundă identitatea față de forțele de ordine. Așa cum au făcut manifestanții din Hong Kong când s-au folosit de umbrele.

Chinezii s-au folosit de aplicații precum Tinder sau Pokemon Go pentru a stabili locurile de întâlnire. Catalanii s-au mobilizat, de asemenea, pe rețelele de socializare.

Catalanii s-au dus la aeroport, așa cum au făcut și protestatarii din Hong Kong după ce au blocat transportul public. Hong Kong a creat un pattern, un șablon în baza căruia se poate protesta până la atingerea scopului. Protestatarii de acolo au obținut ce au vrut. Cel puțin pentru moment.

Proiectul de lege care permitea extrădarea și judecarea în China a celor care se opun regimului comunist a fost retrasă definitiv.

Ce trebuie să învețe România după fenomenul Hong Kong

Probabil cea mai reprezentativă caracteristică a protestelor din Hong Kong este cea care face referire la filosofia „Be water”, atribuită lui Bruce Lee. Adică acțiuni impredictibile, creative și agile. La fel ca apa sau ca valul.

Într-o oarecare măsură, a reușit și România așa ceva. Oamenii care au înghețat seară de seară prin Piața Victoriei pentru a cere stoparea mutilării justiției și-au atins scopul. Dar ar mai fi un lucru pe care românii ar trebui să-l înțeleagă.

Că e nevoie de perseverență și aprofundare a situației. După retragerea Ordonanței 13, în Parlament s-au mai făcut modificări la legile justiției care au trecut neobservate și n-au mai generat mișcări de stradă de amploare.

Pentru că PSD învățase că nu poate face totul dintr-o dată.

Românii ar trebuie să ia drept exemplu atitudinea protestatarilor din Hong Kong. Sprijiniți doar la nivel declarativ de Occident, ei au perseverat. Și au reușit.