Avengers: Endgame și călătoriile în timp: cum funcționează

La finalul filmului „Avengers: Infinity War„, jumătate din ființele vii din univers au fost decimate de Thanos cu un simplu pocnit din degete. În „Avengers: Endgame„, eroii au căutat cumva să anuleze tragedia cu ajutorul călătoriilor în timp.

Călătoriile în timp reprezintă un element recurent în lumea cinematografiei. Uneori sunt realizate frumos – ca în „Harry Potter and the Prisoner of Azkaban”, alteori nu prea – ca în „Kate & Leopold”. Unde se plasează „Avengers: Endgame” când vine vorba de călătorii în timp? Undeva la mijloc, pentru că pe de o parte conceptul are logică în contextul filmului, pe de altă parte este prezentat uneori atât de rapid încât te poate induce în eroare.

Premisa filmului este că singura cale de a inversa morțile din „Avengers: Infintiy War” stă în Pietrele Inifinitului – doar că Thanos le-a distrus, după cum aflăm în prima parte a filmului. Așadar, singurul loc în care acestea mai există este trecutul. Pentru a ajunge la ele, Răzbunătorii care au mai rămas în viață – și nu numai ei – trebuie să se întoarcă în trecut, în diferite perioade și diferite locații, pentru a recupera pietrele.

În film, personajele chiar fac mișto de filmele clasice cu călătorii în timp, cum ar fi „Back to the Future” și „Terminator”. În Universul Cinematic Marvel, călătoriile în timp merg pe ideea realităților alternative, în care orice schimbări în linia cronologică duc la crearea unui cu totul alt univers – aceasta este o teorie mai modernă cu privire la călătoriile în timp, numită Teoria Lumilor Multe. Pentru a evita problema acestor realități alternative, eroii decid să împrumute Pietrele Infinitului să le folosească la ce au nevoie, iar apoi să le returneze înapoi în trecut, pentru a nu crea un alai întreg de realități alternative.

Este interesant să avem un film care tratează problema călătoriilor în timp dintr-o perspectivă modernă. Chiar și așa, călătoriile în timp rămân o simplă utopie, de care ne putem bucura doar în filmele cu supereroi.