Adevarul despre masinile cu hidrogen si de ce nu le vrea nimeni
Mașinile cu hidrogen sunt atractive pentru cei care vor să conducă un vehicule nepoluante, dar sunt chiar mai pretențioase decât cele electrice.
În engleză, aceste mașini sunt numite vehicule fuel-cell, iar ele funcționează cu hidrogen sau etanol. Aparent, hidrogenul acționează la fel ca benzina și motorina, singurele reziduuri care rezultă în urma arderii sunt vaporii de apă.
Unde mai pui, că hidrogenul este și cel mai răspândit element chimic din univers, iar la noi pe Pământ se găsește din belșug. Atunci, dacă tot e atât de bun pentru mediu și este pentru toată lumea, pentru generații la rând, de ce nu trecem toți la mașinile pe hidrogen? Din motive cât se poate de simple și de evidente.
Mașinile cu hidrogen nu sunt atât de prietenoase cu mediul pe cât se spune
Cu toate că hidrogenul sau etanolul utilizat arde la fel ca benzina sau ca motorina, nu oferă și aceleași performanțe. Nu vrea nimeni o mașină care demarează greu, pe care n-ai unde să o alimentezi și care este mai nesigură decât una cu combustibil fosil.
Ideea motorului cu hidrogen a apărut cu mai multe decenii în urmă și a luat avânt odată cu criza petrolului din secolul trecut. Când au mai venit și ecologiștii la sfârșitul secolului XX cu studiile alarmante despre poluare și pericolele ascunse, nevoia carburanților alternativi a devenit și mai acută.
Cu toate că mașinile cu hidrogen sună bine în teorie și poate că ai văzut deja câțiva indivizi mai hipsteri care se plimbă cu cel mai nou model, realitatea este mai dură decât am vrea.
Ca să îmbunătățească procesul de ardere, inginerii au folosit celulele de combustie pe bază de hidrogen care alimentează cu electricitate un motor electric care pune în mișcare automobilul și toate perifericele sale.
Cel mai mare obstacol în calea acestor automobile este hidrogenul însuși. Acesta este un element care nu prea se regăsește în stare liberă, ci doar în substanțe compuse. El poate fi extras prin metode termochimice din gazele naturale, prin termoliză din biogazul obţinut prin putrefacţia deşeurilor sau prin electroliza apei.
Toate sunt metode foarte costisitoare. Întregul sistem al unui autoturism cu hidrogen este extrem de scump, iar instalația presupune unele riscuri, având în vedere că hidrogenul, în stare pură, este deosebit de inflamabil.
Aceleași metode de separare/extracție a hidrogenului necesită o cantitate foarte mare de combustibili fosili pentru a fi produs în cantități industriale. Protejezi mediul pe o parte, dar îl distrugi într-alta.
De la mașinile cu hidrogen, la cele cu etanol, pentru că e mai ieftin
O serie de producători auto s-au grăbit să fabrice astfel de vehicule și, evident, vorbim de nume mari: Toyota, BMW, Daimler, Hyundai, Honda, Ford, Nissan, Volkswagen.
De asemenea, dacă ți se pare mic numărul stațiilor de alimentare pentru mașini electrice, pentru mașinile cu hidrogen este cu mult mai mic, la nivel global. Tot Norvegia a fost prima țară care a instalat prima stație de alimentare cu hidrogen, dar a lăsat-o mai moale pentru că e costisitor, iar oamenii nu vor astfel de mașini din motivele mai sus menționate.
În urmă cu câțiva ani, se estima că înlocuirea mașinilor clasice cu cele cu hidrogen ar costa doar Statele Unite ale Americii aproape un trilion de dolari. Ce guvern și ce companie e dispusă să plătească un asemenea preț? Nu mai zic de persoanele fizice.
O fi hidrogenul carburantul viitorului, dar poate că într-un viitor în care umanitatea va rezolva toate problemele actuale ca bolile incurabile, moartea prematură, foametea din Africa și altele.
Astăzi, puținele mașini de acest fel nici măcar nu utilizează hidrogen, ci etanol pentru că e mai ieftin, se produce din cereale. Etanolul este, de fapt, alcool, un fel de țuică cu un gust prost, iar asta înseamnă că din arderea lui rezultă o cantitate foarte mică de dioxid de carbon.