RCS-RDS: cum să ai net de mare viteză, chiar dacă operatorul nu-l asigură

RCS-RDS are câteva oferte de internet prin fir de care să profiți. Cea mai bună, firesc, e cea care îți dă cel mai rapid internet. Implicit, așa ai și viteza wireless.

România, din fericire, are internet rapid. E mult mai bun decât ce are Europa de Vest și cu mult peste ce ai avea în Statele Unite ale Americii. Chiar și așa, s-ar putea să nu te bucuri de el mereu. În acest caz e vorba de RCS-RDS, pentru că oferă conexiune gigabit, adică viteze de până la 1Gbps.

Aici e vorba atât de internetul prin fir, dar mai ales despre cel wireless. Cum majoritatea dispozitivelor pot fi wireless – poți avea adaptor chiar și pentru PC – e normal să te bucuri pe ele de cea mai bună calitate. Testele pe care le-am făcut pe viteza RCS-RDS au fost derulate inițial pe echipamentul oferit de operator. Și vitezele atinse au fost dezamăgitoare.

În fapt, am observat problemele rețelei wireless pe un smart TV, cu streaming live, care se tot bloca de vreo patru ori pe oră. Un apel la RCS-RDS m-a lămurit: internetul nu vine cu viteze garantate pe wireless și, la o adică, vitezele sunt proaste, pentru că echipamentul e prost. Sigur, angajatul din call center n-a avut acest limbaj, dar echipamentul a fost găsit vinovat. E vorba de un Huawei HG8121H.

E vechi, e lent și rezolvarea e simplă, doar că operatorul care vrea să se laude cu cel mai rapid nu se asigură și că știi toate detaliile. Asta până când nu te apuci să întrebi și să schimbi tu lucrurile.

Am înlocuit echipamentul vechi și lent de la RCS-RDS cu un Tenda AC18, din seria AC1900. Marca nu e importantă, poți alege orice model gigabit disponibil în România. Eu aveam dispozitivul disponibil. Are două frecvențe, așa că televizorul poate sta pe-o rețea și alte dispozitive pe alta. Mă rog, chestiune de împărțire, fiecare o face cum vrea.

O oră mai târziu, și încă un telefon la RCS-RDS, vechiul dispozitiv a devenit doar un intermediar pentru noul dispozitiv și viteza a crescut simțitor până la un nivel la care să pot spune că e satisfăcătoare.

Diferența, pe scurt, ai putea spune că e incredibilă. De la circa 50Mbps la aproape 350Mbps. Asta pe fix același abonament, pe aceeași fibră optică, la diferență de circa o oră. Nu e o descoperire revoluționară, dar este o observație care demonstrează cât de puțin i-a păsat operatorului de calitate pentru abonat.

[readmore]

Discuția cu omul din call center a ajuns și la subiectul: „viteze garantate“. RCS-RDS nu garantează viteze decât pe cablu, ceea ce-i corect. Încă trăim în era în care cablul este sfânt și internetul wireless este o minune. Pentru operator a fost o surpriză și să spun că n-am fost informat că echipamentul este de vină. Cineva, pe drumul dintre semnarea contractului și instalarea internetului, ar trebui să informeze clientul. N-a fost cazul aici, poate alții sunt mai norocoși.

Momentul acesta mi-a amintit însă de primul router wireless. L-am cumpărat în 2009 pentru un HTC G1 (primul smartphone cu Android) și am descoperit că operatorul nu oferă suport pentru astfel de dispozitive. Transparența nu s-a schimbat prea mult.

Oricum, concluzia e aceasta: ca să ai internet mai bun, ar trebui să-ți verifici echipamentul. Prețurile sunt suficient de mici pentru routere wireless, cât să nu crezi că sărăcești. Abonamentul Fiberlink 1000 este, oricum, doar 39 de lei pe lună.