Filmele din anii ’90 care ți-au distrus copilăria fără să știi

Mulți dintre noi am crescut cu filmele de animație de la Disney și Pixar. Ne-au învățat de toate, de la lecții de moralitate la ce rele pândesc în lume.

Filmele Disney sunt, în esență, basme aduse la viață – iar basmele au avut dintotdeauna și părți întunecate (surorile Cenușăresei care și-au tăiat bucăți din picior pentru a le încăpea în pantof sunt cel mai blând exemplu). Deși filmele de la Disney și Pixar caută să fie cât mai kid-friendly, unele scene sau tematici abordate depășesc acea zonă și pot lăsa o amprentă puternică pe mintea copiilor.

Mai jos găsești acele filme din anii ’90 care poate ți-au distrus copilăria, fără ca măcar să îți dai seama de asta.

Aladdin (1992)

Sunt multe părți bune în „Aladdin”, dar pot fi ușor de ratat dacă ești mic și abia descoperi conceptul de claustrofobie. Sunt multe scene care pot fi destul de inconfortabile din acest punct de vedere, în care protagoniștii sunt pe punctul de a se sufoca – peștera care se topește cu Aladdin înăuntru, prințesa Jasmine care este captivă într-o clepsidră care se umple de nisip și Duhul Magic care trăiește într-o lampă foarte mică sunt câteva exemple.

Toy Story (1995)

Deși majoritatea oamenilor sunt de acord că primul film din serie nu se compară cu al treilea, din 2010, când vine vorba de impact emoțional, asta nu îl face pe primul mai puțin semnificativ. Avem un copil sociopat care își torturează jucăriile și un păianjen mecanic cu cap de bebeluș – destul de traumatizant pentru un copil care are probabil alte așteptări când se gândește la un film cu titlul „Toy Story”.

The Hunchback of Notre Dame (1996)

Povestea cocoșatului Quasimodo frânge atât inimile copiilor, cât și ale adulților. Quasimodo duce o viață plină de traume. Când încă era bebeluș, aproape a fost ucis. Ulterior, este angajat să tragă clopotul la biserică, dar nu este plătit cu nimic de către șeful său extrem de religios. Quasimodo se împrietenește cu o tânără de etnie rromă, Esmeralda, iar acesta se vede nevoit să o protejeze pe aceasta în fața bărbatului care a încercat să îl ucidă și să îl convingă că este un monstru pentru faptul că s-a născut cocoșat. Întregul film este un carusel de sentimente și emoții, care arată copiilor răutatea de care sunt capabili oamenii.

Beauty and the Beast (1991)

Deși acest film se numără printre cele mai apreciate producții Disney, asta nu îl face mai puțin terifiant. În prima jumătate a filmului, copiii fac cunoștință cu o Bestie care arată de parcă a fost desprinsă dintr-un coșmar, care se poartă agresiv cu toată lumea și este un monstru în sensul literal al cuvântului. Comportamentul Bestiei se schimbă ulterior și devine mai agreabil, dar mai rămâne o problemă: ce mesaj se ascunde de fapt în acest film – că bestialitatea e ok sau că oamenii cu sindromul Stockholm nu au nevoie de ajutor specializat?

The Lion King

Filmul a rămas emblematic pentru Disney. Iubit deopotrivă de copii și de adulți, a adus în pop culture zicala „Hakuna matata” și celebra scenă cu Simba care este prezentat lumii. În același timp, le face cunoștință celor mici cu conceptul de moarte. Când copiii văd că Mufasa nu mai deschide ochii, e greu să înțeleagă ce s-a întâmplat. Totuși, filmul în sine este atât de bun încât compensează pentru posibilul șoc al morții.