Solstițiul de iarnă, pe Google: ce trebuie să știi despre cea mai scurtă zi din an

Solstițiul de iarnă nu e o sărbătoare națională sau o celebrare memorabilă, cel puțin în România. Totuși, Google nu te lasă să uiți această zi și pune pe prima pagină un doodle special.

Solstițiul de iarnă are un moment foarte exact în timp și se sărbătorește în fiecare an, din timpuri medievale. Inițial, solstițiul de iarnă era folosit pentru potențialul magic, dar acum, doar pasionații de astronomie mai găsesc un pic de farmec în solstițiul de iarnă. Și e faptul divers că e cea mai scurtă zi.

În 2018, solstițiul de iarnă începe pe 22 decembrie la ora 00:23. Din acel moment, lungimea zilei va începe să crească. Ca o notă de subsol, același eveniment marchează începutul iernii astronomice. Este corelat cu mișcarea anuală aparentă a soarelor pe bolta cerească și, în practică, vorbim de o consecință a mișcării reale a pământului în jurul soarelui.

Credințe și obiceiuri pentru solstițiul de iarnă

Obiceiurile românești pentru solstițiului de iarnă păstrează amintirea jertfirii violente a zeului adorat, prin substituirea acestuia cu arborele sacru, bradul sau stejarul, tăiat și incinerat simbolic în noaptea de Crăciun. Taurul, reprezentat de o mască, Capra, Brezaia, Țurca sau Borița, este omorât simbolic după ce însoțește colindători.

Porcul, pe de altă parte, e o reprezentare neolitică a spiritului grâului, sacrificat ritual la Ignat (20 decembrie). Pentru păgâni, aceasta era noaptea în care Marea Zeiţă dădea naştere noului Soare, repornind astfel ciclul anotimpurilor.

Ruinele fostei cetăți din Sarmizegetusa Regia îşi aşteaptă oaspeţii de solstiţiul de iarnă. În fiecare an, în ziua solstiţiului de iarnă, pasionaţii de istorie şi astronomie urcă la Sarmizegetusa Regia, locul din care, potrivit unor istorici, strămoşii noştri căutau să descifreze tainele cerului. Despre unele vestigii din Munţii Orăştiei, istoricii au susţinut că au avut şi rolul de a măsura zilele calendaristice.

Romanii îi sărbătoreau în această zi pe Saturn – zeul recoltelor, şi pe Mithras, zeul luminii împrumutat din Orient. Cea mai veche referinţă scrisă despre o sărbătoare care marca reîntoarcerea Soarelui (solstiţiul de iarnă) a fost găsită în Antichitate, în Mesopotamia. Sărbătoarea, ţinea 12 zile și avea drept scop să-l ajute pe zeul Marduk să îmblânzească monştrii haosului pentru încă un an. Solstiţiului îi sunt dedicate sute de structuri megalitice în toată Europa, America, Asia şi Orientul Mijlociu.