Cum s-a zgârcit Rusia comunistă când avea șansa să creeze internetul
Viziunea unei economii post-capitaliste avansate, condusă cu ajutorul rețelelor digitale a încercat pentru mult timp imaginația socialistă.
Romanul sci-fi al lui Alexander Bogdanov din 1909, „Red Star” prezenta utopia unei reușite rusești pe Marte. Aceasta era datorată unei economii sofisticate care era planificată și automatizată de computere.
O poveste reală, dar mai puțin cunoscută, este cea a rușilor care au încercat să transforme aceste visuri în realitate și aproape au reușit să devină pionierii internetului. Povestea labirintică în care URSS aproape a reușit să creeze internetul este dezvăluită în cartea profesorului universitar Benjamin Peters.
Comunismul ar fi ajuns să fie construit pe internet
Proiectul a fost una dintre cele mai spectaculoase manifestări ale ambiției neclintite a Uniunii Sovietice de a folosi tehnologia pentru a crea condițiile materiale pentru „întregul comunism”.
Inspirați de noul domeniu al ciberneticii, economiștii sovietici au început regândească economia planificată și să o vadă ca pe un sistem reflexiv, capabil să recalibreze defectele de planificare cu ajutorul noilor tehnologii.
La sfârșitul anilor ’50, a fost creat planul pentru un astfel de sistem computerizat de planificare: All-State Automated System, cunoscut sub numele de OGAS. Acesta a fost proiectat de Viktor Glushkov, care a propus suprapunerea unei vaste rețele digitale cu structura piramidală a economiei: 20.000 de computere mainframe ar fi trebuit instalate în punctele majore de producție.
Acestea ar fi fost conectate la sute de centre administrative regionale și trebuiau să transmită datele către un centru principal de procesare din Moscova. OGAS a anticipat sistemul de cloud, care le-ar fi permis lucrătorilor, managerilor și administratorilor să introducă informații într-o bază de date accesibilă tuturor utilizatorilor.
Internetul rușilor comuniști ar fi costat o grămadă de bani
Proiectul era unul grandios și din punct de vedere financiar. Implementarea OGAS ar fi costat 20 de miliarde de ruble (aproximativ 333,4 milioane de dolari).
Până în 1970, planul lui Glushkov era finalizat și pregătit pentru o posibilă aprobare, cu sprijinul deja promis al secretarului general Leonid Brejnev și al premierului Aleksei Kosîghin. Din păcate, acesta nu a ajuns niciodată să fie pus în aplicare.
Când s-a dus să-și prezinte în mod oficial propunerea, Glushkov a observat că scaunele lui Brejnev și Kosîghin erau goale. În locul lor era prezent ministrul de Finanțe, care a sfâșiat speranțele planului. A fost acordată permisiunea de a instala calculatoarele în centrele cheie de producție, dar nu și de a le conecta între ele.