România absurdă: mama care n-a fost lăsată cu copiii la film
Familia, sub toate nuanțele ei, rămâne un subiect delicat în România. O bloggeriță de la noi din țară a relatat experiența trăită pe propria-i piele despre cum familia monoparentală „nu există”.
Familia tradițională nu acceptă decât doi părinți de sex opus și copii lor. Cel puțin asta este ceea ce angajații Hollywood Multiplex numesc familie. Familiile monoparentale nu există, pentru că „nu există familii cu un singur adult”.
Raluca Zdrobiș a povestit pe blogul ei personal cum a fost discriminată pentru că este mamă singură. A mers la cinematograful Hollywood Multiplex, din București Mall, cerând la casa de bilete pachetul Family, pentru ea și cei doi copii. Astfel, a aflat cum, de fapt, de pachetele Family se bucură doar familiile formate din doi adulți.
Deși Raluca Zdrobiș a încercat să-i explice că ea și cei doi copii formează tot o familie, una monoparentală, vânzătoarea nu a acceptat raționamentele, pe motiv că nu există familii în care există doar un adult.
„Eu, mamă singură de muli, mulți ani, am încercat să o înduplec (n.r. – pe vânzătoarea de la casa de bilete) și să îi explic că și noi, deși nu există decât un adult în ecuație, tot familie ne numim. Că matematica simplă spune că: două bilete pentru copii și doar unul pentru un adult sunt mai ieftine decât două bilete pentru adulți și unul singur de copil… datorită prețului redus la biletele pentru copiii sub 12 ani”, scrie Raluca Zdrobiș pe blogul ei.
Deși argumentele pe care i le-a adus vânzătoarei erau logice, nici restul angajaților nu au intervenit. Sau au intervenit, spunând că «Doamnă, nu înțelegeți că nu există familii cu un singur adult? Familia are doi adulți și unul sau doi copii… sau, în cazuri mai rare, mai mult de doi».
Desigur, părerile și reacțiile celor relatate de bloggeriță sunt împărțite. Unii iau parte angajaților și politicilor cinematografului, mai ales în contextul familiei tradiționale. Dar la fel de mulți sunt și cei care își dau seama că explicațiile cum că „nu există familii cu un singur adult” sunt mai mult decât ilogice.
„Vorbele ei m-au rănit, m-am simțit discriminată, mică, inutilă, batjocorită. Și un lucru care poate părea atât de mic, ca refuzarea unui cinematograf să ne accepte ca familie pentru că ne lipsea un tată, a făcut un damage (n.r. – o daună) foarte mare. Mie, ca adult responsabil, pentru că sunt un exemplu pentru copiii mei (de aceea am decis și să povestesc). Fetiței mele, care nu înțelegea de ce spune cineva despre noi că nu suntem o familie. Băiețelului meu, care nu suportă în general nedreptatea și care nu mai voia să vadă deloc filmul. (…) Am rămas cu un gust amar, de nedreptate”.