De ce n-ar trebui să te mire manipularea făcută de Dragnea cu asasinatul

Liviu Dragnea, probabil, se teme pentru viața lui. Mai mult, se teme să piardă putere. Așa că a folosit prezența într-o emisiune TV ca să arunce încă un subiect de dezbatere.

Liviu Dragnea, șeful PSD, a declarat că în 2017 s-a încercat asasinarea lui. Deși nu există dovezi în acest sens, iar el n-a dat mai multe informații, subiectul a fost rapid preluat și dat mai departe ca real. Ceea ce vedem acum, pe acest subiect, e o tehnică mai veche prin care presa devine un pion în discursul politicienilor. Același Dragnea a spus că pe 10 august n-a fost protest, ci o încercare (eșuată) de lovitură de stat.

[related]

În acest context se pretează o reamintire: niciodată manipularea n-a fost departe de politicienii din România. Dezinformarea prin subiecte cvasi-neadevărate n-a fost nicidecum inventată la noi și nu se va termina prea curând. Este însă necesar să știm în ce sistem judecăm „știrile” și știrile, informațiile și dezinformațiile (sic!) ca să nu ne ducem după o „fentă”.

Manipularea constituie o formă a influenţei sociale care mizează pe producerea unei schimbări în opiniile, atitudinile şi comportamentele ţintei. Presa este una dintre cele mai frecvente medii care produc acest fenomen. Manipulare există în toate ramurile mass-media. De multe ori, aceasta este involuntară.

Este cazul cineastului american Orson Welles, care a creat o piesă de teatru radiofonic despre un grup de extratereştri care voiau să atace Pământul (bazată pe romanul Războiul lumilor de H.G. Wells – n.r.). Întâmplarea a avut loc în primele decenii ale existenţei radioului, atunci când acesta era considerat mediu de informare în proporţie de sută la sută, tot ceea ce se difuza fiind considerat corect, real.

Deşi îşi dorea să amuze populaţia, nicidecum să o facă să creadă întâmplările povestite, Welles a avut o surpriză de proporţii. Panica a cuprins America. Toată lumea urmărea emisiunea, deoarece se credea că, într-adevăr, extratereştrii vor ataca planeta.

Ideea e că mass media manipulează mereu informația. Fie că dorește, fie că nu jurnalistul are limitele lui, iar cunoștințele sale pot deveni opinii pentru ceilalți. Această formă este una involuntară, dar mai rău este atunci când scrie la comandă.

De ce ar face asta? Pentru că e plătit, direct sau indirect, să o facă. Jurnalistul poate să facă parte dintr-un trust de presă care are o linie politică (politică editorială) uneori stabilită de un investitor (patron).

Dacă ai senzația că fac referire doar la ce se petrece la noi azi, greșești.

Înainte de Primul Război Mondial, ziarul Adevărul, de exemplu, era un cotidian antidinastic. Ani de zile acest cotidian apărea de 10 mai – ziua regalității – cu chenar negru, în semn de doliu.

Te întrebi de ce? Pentru că patronul acestui ziar, jurnalistul Alexandru Beldiman, fusese prieten apropiat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza și spera în sinea lui revenirea acestuia pe tron.

Când mi s-a dat aceasta temă de reflectare – cele mai importante momente din istorie când românii au fost manipulați prin mass media – mi-am dat seama că nu există așa ceva. Pentru că, de fapt, evenimentele au fost importante, iar „manipularea” relativ constantă.

Să luăm un caz celebru: fabuloasa (sau odioasa) domnie a regelui Carol al II-lea.

Atât timp cât a fost pe tron și a dispus cenzurarea presei într-un grad mai mare sau mai mic, articolele despre acest personaj sunt toate la nivel laudativ. Nimic despre viața de noapte, nimic despre corupție, nimic despre distrugerea instituțiilor statului etc. Presa i-a cântat în strună pe toate vocile. Sunt foate puțini care au îndrăznit să scrie împotrivă, iar catalogarea drept presă jidovită sau rebeli fanatici era una comună.

Anii celui de-Al Doilea Război Mondial au însemnat doar o presă obedientă regimului. Cruciada împotriva ciumei roșii, stârpirea vrăjmașului e la răsărit, promovarea excesivă a valorilor creștine împotriva ateilor comuniști, toate acestea se găseau în ranițele „soldaților” din publicații.

[related]

Anii comunismului sunt deopotrivă cei în care s-a dezvoltat un nou mijloc media – televiziunea. A fost folosită intens în manipularea și controlul maselor. Îți aduci aminte de programul scurt de câteva ore, care era plin de cuvântările Tovarășului? Cenzura din vremea comunistă era una acerbă și viza cu atenție toate emisiunile radio și de televiziune, precum și presa scrisă în cele mai mici amănunte. Nici măcar aluzii – șopârle (cum li se spunea în acele vremuri) – nu puteai să faci fără să suferi repercusiuni.

Nu voi intra în amănuntele zilelor noastre, dar voi aduce ca ultim exemplu întâmplarea de la mineriada din 1990.

[readmore]

După ce minerii au venit în București și au bătut protestatarii rămași după bătăile administrare de poliție și jandarmerie în zilele de 15 – 16 iunie 1990, unul dintre ei venea cu niște acuze fabuloase la adresa partidelor istorice (PNL și PNȚ), care trebuiau anihilate. Minerii care apăreau pe postul national de televiziune vorbeau de valută, bani falși și, mai ales, de mașini de scris automate.

Așadar, ai grijă ce citești și câte surse consulți.

Conținutul articolelor din secțiunea Opinii reprezintă strict opiniile autorilor textelor și nu reprezintă neapărat poziția oficială a PLAYTECH.ro.