Filmele românești au avut un 2017 mai prost decât al tău

de: Bianca Prangate
09 01. 2018

Numărul biletelor cumpărate la filmele românești a scăzut drastic în 2017, lucru ce ar putea tăia din elanul industriei cinematografice din România.

În 2016, filmele românești au doborât recorduri, dovedindu-se foarte populare, cu 428.000 de bilete vândute. În 2017, vânzările de bilete au scăzut cu 43%, cu doar 243.000 de bilete vândute pentru producțiile locale. Vânzările din 2017 sunt asemănătoare cu cele din 2013 (243.000), dar mai bune decât în 2014 (200.000) și 2015 (204.000 bilete).

În 2017, cel mai popular film românesc a fost „Octav”, al lui Serge Ioan Celibidachi, cu peste 56.000 de bilete vândute. Acesta a fost aspru judecat de critici. A beneficiat însă de una din cele mai scumpe campanii promoționale din istoria recentă a cinematografiei românești. Campania a pus bazele pentru numărul mare de bilete cumpărate.

„Octav” este urmat de comedia independentă a lui Iura Luncașu, „Ghinionistul” și de filmul „6,9 pe Scara Richter”, care au vândut fiecare câte 33.000 de bilete, potrivit Cinemagia. Acestea sunt urmate de „Un pas în urma serafimilor” a lui Daniel Sandu, „Ana, Mon Amour” a lui Călin Peter Netzer și „Hawaii” a lui Jesus del Cerro, cu 31.000, 25.000, respectiv 23.600 bilete vândute în cinematografe.

Alte filme nu au fost tocmai la fel de populare. Filmul „Breaking News” al Iuliei Rugină și „Aniversarea” al lui Dan Chișu se numără printre ele, cu 7.200, respectiv 5.200 bilete vândute. Pelicula „Fixeur” al lui Adrian Sitaru, care a fost nominalizată la Oscar la categoria Best Foreign Language Film, a reușit să vândă doar 4.700 de bilete.

Dintre documentare, „Țara moartă” al lui Radu Jude a vândut 5.100 de bilete. Acesta este urmat de „Planeta Petrilă” al lui Andrei Dăscălescu, cu 4.700 de bilete și de „Ouăle lui Tarzan” al lui Alexandru Solomon, cu 2.100 de bilete.

Cifrele acestea, deși evident nefericite prin comparație cu 2016, nu sunt un indice a ceea ce va urma anul acesta. Cifrele variază de la un an la altul, dar ele nu sunt neapărat un calificativ pentru calitatea producțiilor.