Cum arată blindatul făcut dintr-un ARO, pe vremea lui Ceaușescu

ABI a fost unul dintre cele mai populare blindate românești pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, dar, în realitate, era un ARO 240.

În ciuda problemelor sociale cu care se confrunta Republica Socialistă România, pe vremea comunismului au fost produse cele mai diverse automobile din întreaga istorie a țării noastre. Că nu toate mașinile produse de noi erau de calitate, ba chiar erau copiate după modelele străine, aici e discutabil. Cert este că ARO, a rămas cel mai bun producător auto românesc de mașini de teren.

Pe la sfârșitul anilor ‘70, Automecanica Moreni producea primul blindat românesc, construit pe șasiul lui ARO 240. Au fost fabricate chiar și modele pentru export, care s-au numit AM 100. Deși păreau rudimentare la prima vedere, blindatele ABI s-au dovedit destul de eficiente, dar nu pentru Armată.

Istoria acestei mașini a început în vara lui 1978, când autoritățile de la București (posibil, în frunte cu Ceaușescu) au cerut uzinei Moreni transformarea lui ARO 240 într-un vehicul blindat care putea executa foc de mitralieră, necesar subunităților de pază ale aeroporturilor.

Cum totul se făcea potrivit devizei “pe repede înainte”, mașina a fost gata până la sfârșitul anului, dar lui Nicolae Ceaușescu i-a plăcut atât de mult noul blindat, încât a ordonat să mai fie fabricate câteva exemplare. Dorea să le arate și cetățenilor în cadrul paradei militare de la 23 august.

Dorința lui era lege, iar la parada din 23 august 1979, 17 ABI (Autovehicule Blindate de Intervenție) au defilat sub ochii tuturor.

ABI era, de fapt, un ARO 240 echipat cu blindaj alcătuit din plăci de oțel sudate, cu grosimi cuprinse între 4 și 10 milimetri. Problema era că acest blindaj oferea protecție doar împotriva gloanțelor de calibru mic și a schijelor. Tot ce depășea calibrul de 7 milimetri, punea în pericol viața militarilor.

Spațiul interior era unul generos, specific ARO: în față puteau sta șoferul (în stânga) și comandatul (pe locul de pasager, în dreapta). Pentru tragere, fiecare blindaj din dreptul pasagerilor și șoferului era prevăzut cu ambrazuri (deschizături prin care se execută trageri cu arma). În dreptul comandantului existau 2 ambrazuri, iar la șofer doar una.

Parbrizul și geamul ușii din stânga, la șofer, erau antiglonț, dar puteau fi acoperite și cu plăci de blindaj rabatabile. Pentru vizibilitate, în cazuri excepționale, ABI era dotat cu 6 periscoape, câte 2 în față și alte 4 în spate, pentru soldații pasageri.
Cea mai interesantă componentă a vehiculului blindat era turela, care putea fi acționată doar manual și era echipată cu o mitralieră PKMS, de calibru 7,62 mm și încă una la exterior, de 12,7 mm.

Acest ARO transformat într-o adevărată mașină de război a fost la un moment dat propus și Armatei, dar nu a fost acceptat și a rămas doar în dotarea echipajelor de protecție a aeroporturilor și pentru parade. Au fost produse în jur de 60 de exemplare, dar majoritatea a fost pentru export.