Industria care a mințit populația că alimentul ei nu e dăunător

Din 1960, diverse organizații și specialiști au făcut presiuni asupra populației și au atras atenția despre cum dietele pe bază de zahăr și grăsimi influențează sănătatea. Dar și așa există un secret neștiut jumătate de secol. 

Ceea ce nu mulți știu e că firmele de miliarde de dolari au vrut să nege, indirect, efectul pe care-l are alimentul lor asupra sănătății oamenilor. Industria zahărului s-a străduit din greu să influențeze această dezbatere și a vrut ca toți să creadă că doar grăsimile sunt cele care dăunează organismului și organelor.

Strategiile industriei au fost sofisticate, spune Santon Glantz de la Universitatea din California, și sunt similare cu cele din industria tutunului. De exemplu, în 1965, un grup din industrie, Fundația pentru Cercetare a Zahărului, a finanțat în secret o revizuire științifică care a ascuns câteva dovezi în legătură cu consumul de zahăr, lăsând în față vinovate doar grăsimile. În orice caz, s-a aflat alt lucru.

Se pare că industria zahărului a avut propria ei cercetare, însă nu a dezvăluit niciodată rezultatele. Glantz și colaboratorii săi, inclusiv Cristin Kearns, un profesor asistent la UCSF, au evaluat o mulțime de documente interne. Ei au descoperit că, în 1968, Fundația pentru Cercetare a Zahărului, a plătit un cercetător pentru a coordona un studiu cu animale de laborator. Rezultatele inițiale au arătat că o dietă bogată în zahăr a crescut nivelurile de trigliceride ale animalelor, un tip de grăsime din sânge, prin efecte asupra bacteriilor intestinale.

La oameni, trigliceridele mari pot crește riscul de infarct miocardic și accidente vasculare cerebrale. Studiul a constatat, de asemenea, că animalele hrănite cu zahăr au avut un nivel mai ridicat al unei enzime asociate cu cancerul vezicii urinare în urină. Studiul a fost oprit înainte de a fi terminat.

Glantz spune că cercetătorul a cerut mai mult timp pentru a continua studiul, dar Fundația pentru Cercetare a Sugarului l-a oprit. Kearns spune că industria zahărului are foarte mulți bani, dar și influență și își folosește aceste resurse pentru a pune la îndoială recomandarea de a limita cantitatea de zaharuri adăugată la nu mai mult de 10% din caloriile zilnice.