Analiza oaselor antice ne arată cum au preluat pisicile controlul asupra lumii
Ne place să glumim și să spunem că nu am reușit încă să domesticim pisicile, iar analiza unor oase vechi ne arată că avem dreptate și ne oferă mai multe informații despre istoria acestor feline.
Un nou studiu care a analizat ADN-ul din oasele și dinții a mai mult de 200 de pisici antice, ne arată mult mai multe despre când și cum pisicile sălbatice, solitare și nu prea prietenoase, au început să-și facă loc în casele și inimile noastre, măcar parțial. Se pare că două valuri de migrații au dus la răspândirea pisicilor prin lume, una din Asia de Vest și cealaltă, ceva mai târzie, din Egipt. Migrația a inclus chiar și călătoria cu corăbiile vikingilor.
Pisicile domestice încă mai păstrează numeroase trăsături care le aseamănă cu felinele nedomesticite. Spre exemplu, genele celor două specii nu se diferențiază foarte mult, nici trăsăturile și corpul lor. Acestea nu au urechile lăsate și cozile curbate, trăsătură comună multor animale domesticite, iar caninii lor sunt încă foarte ascuțiți. În plus, deși multe dintre pisici sunt torc și se bucură de un cămin cald, cele mai multe dintre ele s-ar descurca fără probleme să trăiască afară și să-și procure singure hrana.
Studiile ne arată că pisicile au fost cu noi timp de foarte mult timp. Rămășițele identificate de oamenii de știință au o vechime de peste 9.000 de ani și ne arată că există o probabilitate destul de mare ca felinele să fi avut o utilitate pentru om încă de pe atunci. Cel mai probabil pisicile s-au apropiat de noi pentru că le era mai ușor să-și procure hrană, iar noi le-am permis pentru că ne ajutau cu vânarea rozătoarelor, scrie Science Alert.
Analizarea oaselor antice le-a mai arătat cercetătorilor un lucru important, anume că diferența majoră între pisicile domesticite și cele sălbatice este dată de blana lor. Pisicile domesticite au blana mai lungă și mai pufoasă, spre deosebire de cele sălbatice.
Adevăratul proces de domesticire a avut loc începând cu Evul Mediu, lucru care ne arată că adevărata selecție a trăsăturilor utile nu a început decât atunci. În plus, multe studii ne arată că oamenii au trăit alături de pisici de acum 10.000 de ani- într-un mormânt din Cipru, de acum 9.500 de ani, o pisică este îngropată alături de stăpânul ei, iar în arta egipteană antică este prezent motivul pisicilor de casă.