Nu-i țară pentru bătrâni și nici viitor pentru televiziune
Era o perioadă în care nu îmi puteam bea cafeaua dacă nu aveam pe fundal jurnalul de știri și dacă lumina de la televizor nu-și croia drum spre ochii mei crăpați prin fumul țigării de dimineață. Lucrurile s-au schimbat. Acum, lumina rece vine dinspre smartphone. Dependența de nicotină a rămas, cea de televiziune a dispărut, iar eu nu sunt singurul care și-a schimbat comportamentul.
Am urmărit în ultimele zile un trend pe interesant. Facebook a dat drumul la live videos pentru toată lumea și posesorii de smartphone-uri au dat navală. Au făcut clipuri de pe stradă, din mașină, de la frizer, de la nunți și de la botezuri. Și alții s-au uitat și s-au minunat. Unii au râs, alții s-au plâns, dar cei mai mulți s-au folosit de harta cu clipuri în direct și au descoperit conținut care le-a plăcut. Unii, mai curajoși, au adunat followeri, alții au lăsat comentarii răutacioase. Un lucru a devenit clar: rețelele sociale ne-au programat să lăsăm pe toată lumea să privească în viețile noastre, iar aceste clipuri live nu vor dispărea prea curând, ci vor deveni mai populare și e un conținut cu care suntem obișnuiți.
De ce zic că suntem obișnuiți? Pentru că emisiunile de tip tabloid și reality-show prind cel mai bine la public și ce poate fi mai scandalos și mai spumos decât realitatea nefiltrată de altceva decât de lentila unui banal telefon.
Și conținutul de genul acesta nu e nou, Youtube are opțiune de live de câțiva ani, dar nu a fost niciodată mai facil pentru cineva să se manifeste și să fie descoperit. La urma urmei, Facebook crește și crește iar, cel puțin în România, cel mai nou val de utilizatori e format din publicul care a mai rămas fidel televiziunii.
Anul trecut, scriam că 84% dintre români se uită zilnic la TV. Datele provin dintr-un sondaj efectuat de SES Astra, un important furnizor de servicii TV, pe un eșantion de 400 de persoane cu vârste de peste 18 ani. Același sondaj spunea că cei mai mulţi dintre aceştia (54%) sunt ”persoane active, care au declarat că au un serviciu”, în timp ce 23% sunt pensionari. Lăsând deoparte eșantionul mic sau faptul că peste patru milioane de români consumatori de conținut multimedia (cu vârste între 5 și 18 ani ani) nu au fost incluși în studiu, faptul că o parte dintre ”persoanele active” despre care se vorbește în studiu descoperă rețelele sociale ar trebui să îi îngrijoreze pe cei din industria TV.
Asta înseamnă că acele persoane, în cele din urmă, vor descoperi și ce înseamnă conținutul ”la cerere”, iar cei care se uită predominant la filme și seriale și care s-au învățat să-și ia știrile din online ar putea renunța la abonamentele la cablu pentru un abonament la Netflix, la Seenow, la Voyo sau la HBO Go. Marii operatori, precum Orange sau Telekom, sunt deja pregătiți pentru această schimbare și oferă platforme video-on-demand, care înglobează și canalele de televiziune clasice, cât și conținut pe care ai prefera să-l vezi neîntrerupt de reclame, când vrei tu (filme sau seriale).
”«Asta nu-i țară pentru bătrâni» – așa își începe Yates poemul «Navigând spre Bizanț», o creație despre agonia bătrâneții și conștientizarea efemerității tuturor lucrurilor.”
Televiziunea clasică nu mai are ce oferi nou într-o eră în care timpul contează cel mai mult, și în care calitatea display-urilor a depășit-o, de mult, pe cea a transmisiunilor. Televizoarele smart au inundat piața și oamenii descoperă, încet, încet, că Youtube și Deezer au toate melodiile lor preferate și că nu trebuie să stai cu degetele încrucișate ca ele să apară pe TV, și că HBO Go nu te obligă să fii în fața televizorului la ora 21.00 ca să vezi cel mai nou episod din Game of Thrones.
Dar nu este numai o chestiune comoditate, ci și o chestiune de inovație. Alături de clipurile live și conținutul generat de amatori, pe platforme precum Facebook sau Youtube se mai întâmplă ceva: conținutul video filmat la 360 de grade, interactiv și mult mai interesant decât cel clasic, prinde rădăcini. Este genul de conținut pe care nu îl urmărești pe televizor, ci cu ochelarii de realitate virtuală la ochi, sau cu degetul pe ecranul smartphone-ului. Cea mai nouă știre a venit chiar azi, de la Youtube, care a anunțat clipurile live în 360 de grade, însemnând că utilizatorii vor putea experimenta concerte din confortul sufrageriei, ca și cum ar fi în mijlocul mulțimii.
Este prea târziu pentru televiziune să se schimbe și asta o spun și alții. „Televiziunea este un domeniu al trecutului, cel puțin în țări ca Marea Britanie, unde îmi desfășor activitatea, pentru că toată lumea se digitalizează și folosește redarea în flux continuu. Difuzarea în flux continuu reprezintă viitorul”, a declarat profesorul Andrez Guadamuz, expert în proprietatea intelectuală, în cadrul unui eveniment recent.
Din punctul meu de vedere, singurul motiv pentru care televiziunea mai există este frica companiilor de publicitate de a investi mai mult în mediile alternative, combinată cu neputința platformelor (Facebook, Youtube) de a găsi soluții bune pentru advertiseri. Dar și asta se schimbă, ușor, ușor, la fel cum se schimbă și așteptările publicului consumator de televiziune, la fel cum se schimbă și generațiile. Este posibil ca, peste câțiva ani, copilul meu să se uite cu ochi mari la mine și să mă întrebe ”tati, dar pe vremea ta nu puteai să pui pauză la televizor? Și cum, era imaginea plată, nu puteai să o miști cum voiai tu?”. Atunci eu o să mă scarpin în cap, o să râd și apoi o să dau ”play” la desenele lui preferate.
”Asta nu-i țară pentru bătrâni” – așa își începe Yates poemul ”Navigând spre Bizanț”, o creație despre agonia bătrâneții și conștientizarea efemerității tuturor lucrurilor. ”Tinerii stau/Unul în braţele celuilalt; păsările în copaci. Eşti/Aici cu-aceste generaţii care mor – cu cântecul lor”, continuă poetul. În prezent, tinerii stau, unul în brațele celuilalt, la o porție sănătoasă de ”Netflix & Chill”, iar în ”țara” online, televiziunea nu are loc și va rămâne, curând, ”doar un lucru de prisos”.