Misiunea care ne-a dus acolo unde doar visam: 46 de ani de la aterizarea pe Lună

de: Bogdan Cristea
20 07. 2015

Pe 20 iulie, în anul 1969, misiunea Apollo 11 își atingea obiectivul, iar Neil Armstrong devenea primul om care a pus piciorul pe Lună.

Ziua de 20 iulie a fost, probabil, una dintre cele mai interesante ale anului 1969. De 6 zile, lumea asista la desfășurarea unuia dintre cele mai ciudate războaie din istoria omenirii. În urma a trei meciuri contând pentru calificarea la Campionatul Mondial din 1970, San Salvador a invadat Honduras, acuzând guvernul țării de ”genocid”. Deși armistițiul fusese stabilit cu două zile în urmă, acesta nu a intrat în vigoare decât pe 20 iulie. Dar adevăratul eveniment al zilei avea loc mult mai departe; mai exact, la 384.400 kilometri distanță.

[related]

În acea zi, Neil Armstrong și Buzz Aldrin deveneau primii oameni din istorie care pășeau pe Lună. După cum am menționat zilele trecute, misiunea Apollo 11 a debutat în data de 16 iulie, iar lansarea a avut loc la ora 13:32 la Centrul Spațial Kennedy. După 12 minute de ascensiune, naveta a încercuit Pământul de aproape două ori până când propulsoarele au început să o plaseze pe traseul spre Lună.

Călătoria a durat aproape trei zile, iar pe 19 iulie, astronauții de pe Apollo 11 au început pregătirile finale. Abia pe 20 iulie, aterizarea a început, iar odată finalizată, Neil Armstrong a transmis mesajul de confirmare către NASA: ”Tranquility Base here, the Eagle has landed” (trad.: Baza Tranquility aici, Vulturul a aterizat).

Doi oameni au aterizat pe lună în acea zi: Neil Armstrong și Buzz Aldrin. Armstrong a fost primul care a coborât din modulul spațial. Conform NASA, în momentul în care a făcut primul pas, acesta a apăsat cu forță pentru ca urma să rămână vizibilă și a afirmat: ”Un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru omenire!”. Din câte se pare, 530 de milioane de oameni din toată lumea se uitau la marele eveniment, iar în Statele Unite nu mai puțin de 93% din toate televizoarele erau pornite în acel moment.

Timpul petrecut de cei doi astronauți a fost de două ore și 36 de minute, perioadă în care au au adunat aproximativ 22 de kilograme de roci pe care le-au adus ulterior pe Pământ. Desigur, aceștia au lăsat și câteva semne acolo pentru a marca importantul eveniment, cum ar fi un drapel american și o placă pe care era scris un mesaj de pace semnat de președintele Richard Nixon. Acesta din urmă nu a ratat ocazia de a vorbi direct cu astronauții imediat ce a fost confirmată aterizarea.

Cei trei membrii ai echipajului s-au întors pe Pământ pe 24 iulie, iar Neil Armstrong a devenit un erou național. La scurt timp după aceste evenimente, însă, au apărut și teoriile conform cărora NASA ar fi falsificat totul. Imaginile pe care le-au transmis Aldrin și Armstrong de pe Lună ne prezentau spațiul drept o mare întunecată. ”Unde sunt stelele?”, a fost una dintre primele întrebări. Din moment ce Luna nu are atmosferă, observarea acestora ar fi trebuit să fie mult mai ușoară.

De asemenea, s-a ridicat și problema centurii Van Allen, radiații extrem de puternice din jurul planetei noastre de care este imposibil să protejezi complet un echipaj. Conform unor persoane care neagă existența misiunilor pe Lună, Centura Van Allen și imposibilitatea de a o depăși a fost motivul pentru care sovieticii, la vreme aceea considerați de unii a fi mai experimentați decât americanii când venea vorba de tehnologie aerospațială, au abandonat planurile de a ajunge pe Lună.

NASA, însă, se pare că a apelat la un strat de protecție extrem de puternic. Chiar și așa, acesta nu s-ar fi dovedit a fi suficient de puternic, astfel că, în drumul spre Lună, racheta a trecut prin stratul cel mai subțire de radiații la o viteză extrem de mare. Chiar și în prezent, multe persoane consideră că nu există suficiente dovezi pentru a demonstra faptul că misiunea a avut loc.

Pe de o parte, unele argumente împotriva acesteia pot fi contrate ușor. Pe de altă parte, însă, refuzul NASA de a publica unele informații vitale este suficient să pună multe persoane pe gânduri. Există însă mai multe dovezi care atestă aterizarea pe Lună decât cele care o infirmă. La întoarcerea pe Pământ, astronauții au adus mostre de sol și rocă pe care le-au studiat mai mulți oameni de știință.

Discreția primului om care a pășit pe Lună

Astronautul american Neil Armstrong, primul om care a ajuns pe Lună, a murit în august 2012 la vârsta de 82 de ani. Armstrong suferea de o boală de inimă și a fost supus unei operații cu două săptămâni înainte de moarte. El s-a născut în 1930, în Ohio, Statele Unite și a fost pasionat de zbor încă din copilărie și a obținut licența de pilot la vârsta de 16 ani.

În anul 1947, Armstrong și-a început studiile în inginerie aeronautică la Universitatea Purdue cu o bursă de la Marina Statelor Unite ale Americii. Prima sa misiune spațială a fost Gemini 8, în anul 1966. Armstrong a executat, atunci, prima conectare a două nave spațiale, împreună cu pilotul David Scott. În iulie 1969, astronautul a fost comandantul misiunii de aselenizare Apollo 11. Împreună cu Buzz Aldrin, Armstrong a ajuns pe Lună și a explorat suprafața acesteia timp de aproape trei ore.

În 2000, Neil Armstrong a spus că a fost și va fi mereu un inginer pasionat. „Îmi iau doza de mândrie și satisfacție din realizările mele profesionale”, a mai spus acesta. Misiunea de pe Lună l-a făcut mai popular decât a fost eroul și idolul său, aviatorul Charles Lindberg. Cu toate acestea, Neil Armstrong a vrut să iasă din lumina reflectoarelor. După Apollo 11, și-a trăit viața privată în mod discret, după ce și-a cumpărat o fermă, la țară, și a început să predea inginerie aerospațială la Universitatea din Cincinatti.

A fost profesor, aici, până în anul 1979. Neil Armstrong a mai avut apariții publice, însă foarte rar. În anul 2003, la o conferință despre aparatele de zbor, astronautul a pășit pe scenă pentru a ține un discurs, însă a vorbit doar câteva secunde și nu a menționat nimic despre experiența sa în cosmos. „Cred că tuturor ne place să fim recunoscuţi, nu pentru un singur foc de artificii, ci pentru întreaga activitate”, a declarat Armstrong într-un interviu pentru CBS, în 2005.

Când a fost întrebat cum se simte ştiind că urmele lăsate de paşii lui vor rămâne pe suprafaţa lunii probabil pentru mii de ani, el a răspuns: „Eu sper că cineva va merge până acolo zilele astea să le cureţe”. „Neil Armstrong a fost pionierul zborului și așa vrea ca noi să ne amintim de el”, a spus John Logsdon, istoric în domeniul astronomiei. „Armstrong nu s-a văzut pe sine făcând altceva decât aviație și va rămâne în istrorie, pentru totdeauna”, a adăugat el, după cum nota „Adevărul” în 2012.