De ce ne-ar fi aproape imposibil să ne facem ”casă” pe Lună

Cu toată nebunia din ultimele zile care cu privire la descoperirea apei pe Marte și modurile în care am putea coloniza Planeta Roșie, poate vă întrebați de ce vecinul nostru astronomic este ignorat. Ei bine, se pare că traiul pe Lună nu ar fi atât de plăcut pe cât ai crede.

Combinația dintre lipsa totală a atmosferei și un ciclu noapte-zi care durează cât patru săptămâni pe Pământ ar face viața pe Lună puțin cam neplăcută. Totuși, cea mai mare problemă este lipsa apei.

În timpul erei în care aterizările pe Lună erau populare, s-a crezut că nu există urmă de apă pe Lună, deoarece lipsa atmosferei ar conduce la fierberea oricărei picături de apă. Acum știm că nu este total adevărat, deoarece s-a descoperit ceva gheață înghesuită în minerale hidratate sub suprafața satelitului natural al Pământului.

Acele minerale, se pare, ar proveni de la asteroizi. Unele tipuri de asteroizi pot conține până la 10% apă, sub forma unor minerale hidratate, iar atunci când se zdrobesc de suprafața Lunii, mineralele se amestecă cu solul satelitului. Un nou studiu, publicat în Planetary and Space Science arată că acesta este modul în care apa ar fi ajuns pe Lună.

Din păcate pentru astronauți, extragerea apei din minerale nu este deloc o misiune ușoară. Aceștia ar trebui să sape, să colecteze mineralele și apoi să le fiarbă la temperaturi cuprinse între 300 și 1.200 de grade Celsius, în timp ce trebuie să oprească aburul din a se scurge în spațiu.

Așadar, pentru moment, se pare că Marte este cea mai bună variantă când vine vorba de colonizare, iar agențiile spațiale iau serios în considerare această opțiune.