Cele mai înfricoșătoare experimente științifice făcute pe oameni

Știința ne poate face viețile mai bune și, evident, mai ușoare și ne poate ajuta să găsim soluții pentru problemele serioase ale lumii în care trăim. Dar, la extrema cealaltă, poate fi folosită pentru a distruge definitiv vieți.

Pentru că vorbim zilnic despre laturile pozitive ale științei, am alcătuit o listă de experimente mai mult sau mai puțin cunoscute, care au marcat istoria științei. De data aceasta, nu într-un mod constructiv.

Experimente pe oameni care au scăpat de sub control

În 2007, un tratament pentru leucemie cunoscut sub numele de THN1412 a intrat în teste. Inițial, a fost testat pe animale, și s-a descoperit că e complet sigur. Totuși, „sigur” e un termen relativ în știință, iar atunci când se referă la oameni, de obicei înseamnă că nu a fost fatal pentru animale. Atunci când au fost introduși în experimente subiecții umani, deși le-a fost administrată o doză de 500 de ori mai mică decât cea considerată sigură pentru animale, rezultatele au fost catastrofale. Au murit cinci oameni, iar acest lucru ne demonstrează că testele pe animale nu demonstrează tot timpul eficiența produselor.

Cazul Emmei Eckstein este destul de cunoscut. Aceasta a venit la cabinetul celebrului psihanalist Sigmund Freud pentru a se trata de o afecțiune nervoasă. A fost diagnosticată cu isterie și masturbare obsesivă. Willhem Fleis, apropiat al lui Freud, credea că ambele „afecțiuni” pot fi tratate prin cauterizarea nasului, așa că a efectuat o operație în care i-a ars femeii căile nazale. Așa cum era de așteptat, femeia a suferit infecții teribile și a rămas desfigurată definitiv, și nu a fost singura care a avut un astfel de tratament.

De asemenea, nu pot fi uitate cumplitele experimente asupra psihicului uman, printre care se numără Stanford, Milgram, Al Treilea Val, cel efectuat de Jane Elliott, MK-Ultra, pe care le-am detaliat aici.

Experimentele din lagărele naziste

Scopul final al lagărelor de concentrare naziste era acela de a fi adevărate laboratoare imense destinate experimentelor pe oameni, iar acest lucru nu e un secret pentru nicio persoană care cunoaște puțină istorie. Macabrele experimente au implicat moarte, mutilare, desfigurare și sechele pe viață. La Auschwitz și în alte lagăre celebre, prizonierii selectați erau supuși unor teste al căror scop declarat era acela de a ajuta personalul Wehrmacht-ului pe timp de război, a dezvolta noi arme, a studia recuperarea soldaților răniți și, nu în ultimul rând, a alimenta ideologiile rasiale susținute de regimul nazist.

Una dintre categoriile de prizonieri care au fost cel mai adesea supuse experimentelor a fost aceea a homosexualilor, doctorul Carl Vaernet inițiind pe atunci un proiect personal, în urma căruia spera să-i transforme pe homosexuali în oameni normali prin intermediul torturii.

Homosexualii nu au fost singurii supuși torturilor, sinistrul doctor Josef Mengele fiind fascinat de experimentele pe gemeni: într-un singur an, și-a aplicat teoriile pe numai puțin de 1.500 de perechi de gemeni, doar 200 dintre aceștia supraviețuind cumplitelor experimente.

Cum evreii, slavii sau țiganii nu erau considerați oameni și aveau tot atâtea drepturi precum o insectă, în lagărul de la Ravensbruck, aceste categorii au avut parte de cele mai dureroase torturi experimentate pe ființele umane în cel de-al Doilea Război Mondial. În acest lagăr, sub scopul declarat al beneficiului Luftwaffe (Forțele Aeriene), s-a „studiat” fără anestezic, transplantul de organe de la un om la altul. În urletele victimelor, „cadrele medicale” cu urechile acoperite de căști, pentru a nu fi deranjate de țipetele sfâșietoare, performau transplantul de piele, mușchi, oase, măduvă și nervi.

În decursul lunilor iulie, august și septembrie 1944, Dr. Hans Eppinger a fost obsedat de găsirea unei modalități prin care să transforme apa sărată a mării în apă potabilă. În acest scop, a selectat de la Dachau 90 de țigani, pe care i-a înfometat și însetat intenționat. Grupul de rromi torturați de foame și, mai ales, de sete, au primit de băut doar apa de mare. Majoritatea au murit în dureri atroce, iar supraviețuitorii deshidratați au lins dimineață roua depusă pe podele.

Abominațiiile petrecute în lagărele nazismului au dus la așa-numitul „Proces al Doctorilor” în care au fost judecați medicii și cercetătorii care au condus cumplitele experimente. După proces, s-a adoptat Codul de Etică Medicală de la Nürenberg.

Experimente asupra copiilor

În anul 1953, la Universitatea Iowa, mai multor femei însărcinate li s-a administrat iod radioactiv, pentru a se studia pe embrionii avortați ulterior, în ce stadiu al expunerii se află, precum și cantitățile de substanță radioactivă care au trecut de bariera placentară. Înainte de macabrul experiment, sponsorizat de Comisia pentru Energie Atomică a S.U.A., cercetătorii, au administrat unui lot de nou-născuți iod radioactiv, la doar 36 ore de la naștere. De ce au făcut asta?

Conform propriilor declarații, pentru că erau, pur și simplu, curioși să măsoare concentrația substanței radioactive din glandele tiroide ale pruncilor. Iodul, după administrare, se concentrează în glanda tiroidă. Dacă este sub formă radioactivă, va distruge glanda. Copiii au fost afectați pe viață, fapt care nu i-a impresionat pe cei din spatele experimentului.

În anul 1895, pediatrul Henry Heiman a infectat intenționat cu gonoree doi băieți întârziați mental. Pediatrul dorea să studieze efectele gonoreei la copii.

Doctorul japonez Hideyo Noguchi, care lucra pentru Rockefeller Institute for Medical Research, a injectat cu sifilis 146 de copii dintr-un spital. A fost dat ulterior în judecată de părinții unora dintre victimele sale, dar nu a stat nici măcar o zi la închisoare, mulțumită relațiilor sale .

Mai aproape de zilele noastre, în anul 2004, un articol din Pediatrics susținea că embrionii umani pot fi supuși experimentelor încă din perioadă intrauterină, deoarece diviziunea celulară, activitatea metabolică și evoluția hormonală pot fi influențate prin diferite substanțe. Cu acest deziderat pe frontispiciu, experimentele cu substanțe chimice pe copii de orice vârstă au căpătat un nou imbold.

Anchetele jurnalistice efectuate în Statele Unite au venit cu rezultate șocante. Astfel, între anii 1988 și 2001, un grup de 465 de copii orfani au fost infestați cu virusul HIV, copii sfârșind drept cobai ai medicamentelor experimentale pentru tratamentul SIDA. Peste un an, în 2005, American Chemistry Council a alocat către Environmental Protection Agency suma de 2,1 milioane de dolari, pentru a studia modul în care copii până în trei ani care înghit sau inhalează substanțe chimice sunt afectați ulterior de acestea.

American Chemistry Council ajunge, așadar, să acționeze în același mod în care compania IG Farben deservea companiile farmaceutice ale Germaniei naziste. Forul american a fost acuzat că funcționează ca un grup de fațadă pentru companii multinaționale precum Bayer, British Petroleum, Chevron, Dupont, Dow, Exxon, Honeywell și Monsanto. Studiile efectuate au stabilit că unele dintre produsele chimice ale acestor companii au efecte negative pe termen lung, atât asupra copiilor, cât și asupra adulților.