Știința are răspuns la întrebarea: „Cât de rapid este gândul?”

Pentru că suntem niște ființe curioase, ne punem constant întrebări despre felul în care funcționează diverse lucruri. Oamenii de știință au reușit să stabilească viteza luminii, a sunetului și a rotației Pământului în jurul Soarelui, dar oare cât de rapid este un gând?

Pentru a cuantifica viteza a orice, trebuie identificat momentul începerii și cel al sfârșitului. Gândul va fi definit, în acest context, drept activitatea mentală desfășurată de la receptarea informației senzoriale până la momentul inițierii acțiunii. Această definiție exclude multe dintre experiențele și procesele pe care le considerăm gânduri, potrivit Mashable.

[related]

Un gând include procese legate de percepție, luarea deciziilor și planificarea acțiunilor. Distincția între acestea nu este foarte bine conturată, iar unii oameni de știință consideră că fiecare dintre ele ar putea fi considerat un gând individual. Pentru a răspunde întrebării, trebuie totuși să știm unde începe și unde se termină totul. Trebuie luat în calcul și faptul că diverse gânduri variază în timp, în funcție de mai multe criterii. Sunt gânduri simple, aproape instinctive, și gânduri complexe, strategice.

De asemenea, gândul este un proces intern, care nu poate fi observat cu ochiul liber. Se bazează pe interacțiunile din cadrul rețelelor complexe de neuroni distribuite în întregul sistem nervos central. Cercetătorii pot folosi tehnici precum RMN-ul și electroencefalograma pentru a vedea zonele active în timpul diverselor procese și felul în care informația circulă în sistemul nervos.

Mulți cercetători consideră că cea mai bună metodă de măsurare a vitezei sau eficienței gândului se bazează pe timpul de reacție, care furnizează o evidență a eficienței cu care cineva primește și interpretează o informație senzorială, precum și decizia luată în funcție de acea informație, împreună cu acțiunea în sine.

Viteza gândului depinde de mai mulți factori

Sunt trei factori neurali fundamentali: distanța, complexitatea și caracteristicile neuronului. De asemenea, este importantă și cantitatea de mielină care acoperă axonii. Unele celule nervoase au o teacă de mielină, care prezintă și mici spații care expun neuronul. Astfel, semnalul nervos nu mai parcurge toată suprafața neuronală, ci face „salturi” prin zonele expuse. Așadar, impulsul nervos circulă cu o viteză de 70-120 de metri pe secundă printr-un neuron cu teacă de mielină și cu o viteză de 0,5- 2 metri pe secundă în cazul unuia fără teacă. O diferență remarcabilă, am putea spune.

De ce să citeşti întotdeauna bonul fiscal de la LIDL. O româncă a descoperit fără să vrea

Când are loc Evaluarea Națională pentru clasa a II-a 2024. Calendarul complet al probelor

Cercetătorii cred că răspunsul depinde de activarea centrilor neurali. Unele sunt mai rapide pentru că implică un sistem neural mai scurt și mai puțin complex, care nu necesită ca semnalul să traverseze structurile complexe ale cortexului cerebral în întregime. Desigur, ar putea fi dezbătut dacă aceste răspunsuri sunt gânduri, pentru că nu e clar dacă a fost luată o decizie clară, dar timpul de reacție diferit ilustrează efectul factorilor precum distanța și complexitatea. De exemplu, și reflexul involuntar implică un circuit mai simplu și mai scurt decât cel voluntar.

Suntem de acord cu faptul că uneori, acțiunile noastre sunt atât de rapide încât avem impresia că se petrec simultan cu gândul care le determină. Totuși, există o diferență între momentul când acționăm și cel când credem că acționăm. Există teorii potrivit cărora oamenii își măsoară timpul acțiunii în funcție de momentul deciziei, deseori confundându-le.

[readmore]

Așadar, nu este posibil să cuantificăm precis viteza unui gând unic, dar putem analiza timpul necesar pentru ca acesta să traverseze sistemul nervos, precum și planificarea și completarea acțiunilor generate astfel. În orice caz, este bine de știut că, în teorie, un gând obișnuit nu necesită mai mult de 150 de milisecunde pentru procesare și pentru o acțiune ulterioară.