Assassin’s Creed III: Liberation – Asasini portabili [REVIEW]

Prin Assassin’s Creed III: Liberation , Ubisoft incearca sa demonstreze ca experienta de pe console oferita de celebra serie de jocuri de actiune poate fi inghestuita si pe o platforma mobila. Dupa semi-esecul Bloodlines de pe PSP, publisher-ul francez are multe de demonstrat cu noul Liberation, mai ales ca acum avem la indemana PlayStation Vita, o consola portabila cu hardware foarte puternic. Dezvoltat in studioul Ubisoft Sofia, acest joc promite multe. Sa vedem daca si reuseste sa se tina de aceste promisiuni.

Poveste

Pentru Assassin’s Creed III: Liberation, Ubisoft a incercat sa creeze o poveste interesanta, plasata cumva in paralel cu cea a lui Connor din Assassin’s Creed III. Actiunea are loc tot in America, in perioada coloniala, insa de data aceasta in New Orleans. Subtitlul “Liberation” nu a fost ales la intamplare, intrucat povestea o prezinta pe Aveline luptand pentru eliberarea sclavilor.

Nu stim foarte multe despre Aveline la inceput, insa pe parcurs ne este dezvaluit ca tatal sau a eliberat-o pe mama ei din sclavie si s-a casatorit cu ea, iar dupa cativa ani, aceasta a disparut fara urma. Aveline a fost recrutata de maestrul asasin Agate pentru a se alatura fratiei si a fost antrenata pentru a fi la fel de agila precum si ceilalti asasini pe care i-am intalnit in serie: Altair, Ezio si Connor. Spre diferenta de titlurile precedente, Aveline duce mai degraba o lupta personala impotriva Templierilor, ignorand de multe ori ordinele pe care le primeste de la Agate.

Din pacate insa, povestea este lipsita de substanta, iar personajele nu sunt destul de bine conturate. Exista cateva momente in care unele dintre ele chiar reusesc sa para cat-de-cat credibile, insa majoritatea sunt bidimensionale si neinteresante. Tintele pe care Aveline trebuie sa le asasineze nu primesc o introducere prea elaborata, motivatia pentru care acestea sunt ucise fiind destul de ambigua. Nici intalnirea cu Connor, eroul din Assasin’s Creed III nu reuseste sa adauge puncte in plus la poveste, aceasta fiind in final foarte neconvingatoare.

Gameplay

In termeni de gameplay, foarte putine lucruri sunt schimbate. Jocul reuseste sa pastreze acelasi sistem de free-running pe care il cunoastem inca din primul Assassin’s Creed, insa cu avantajele noutatilor pe care le-am primit in partea a treia a seriei. Astfel, cataratul necesita apasarea unui singur buton, in cazul consolei Vita fiind R, iar copacii sunt la fel ca cei din Assassin’s Creed III. Aveline va putea traversa orasul New Orleans, mlastina alaturata (The Bayou) si ruinele maiase din Mexic folosind aceleasi tehnici ca si Connor.

Acest lucru inseamna ca si controlul si sistemul de lupta sunt aproape la fel. Odata parat un atac, acesta ofera posibilitatea de a continua cu o executie, care poate incepe o serie intreaga de lovituri mortale pentru inamicii din jur, sau poate dezarma oponentul. O noutate, disponibila exclusiv in Assassin’s Creed III: Liberation este Chain Kill, o abilitate care se incarca in lupta si care ofera posibilitatea de a opri timpul. Odata activata, aceasta abilitate necesita utilizarea ecranului tactil pentru a marca tintele dorite, iar rezultatul este un excelent dans al mortii.

Pentru un joc portabil, Liberation ofera o libertate destul de mare de miscare, atat orasul New Orleans, cat si The Bayou fiind spatii explorabile destul de vaste. Ecranele de incarcare sunt rare si apar de obicei intre secventele povestii si cand se face tranzitia dintr-o zona in alta. De altfel, acestea sunt destul de scurte si nu incomodeaza cu nimic.

Asemeni intrarilor precedente din serie, Aveline poate sa indeplineasca diverse misiuni secundare, pe langa cele principale sau poate sa devina un adevarat antreprenor. Aceasta are posibiltiatea de a reconditiona diverse magazine din oras, insa exista si un sistem dezvoltat pentru a face bani. Exista posibilitatea de a cumpara corabii si de a face comert cu orasele din apropiere. Desi nu este necesara, includerea acestei functii poate sa ii satisfaca pe cei care vor intotdeauna sa completeze jocul 100%.

Probabil cea mai noua mecanica de joc este cea prin care Aveline se poate deghiza. Aceasta are la dispozitie trei tinute, fiecare dintre ele avand avantaje si dezavantaje. Costumul de asasin este cel neutru, care ofera acces la toate armele. In costumul de sclav, Aveline poate sa se catere pe oriunde, insa notorietatea sa creste mai repede. In costumul de „lady” insa, aceasta nu poate sa se catere pe nicaieri si are acces doar la hidden blade si la sagetile cu otrava. Fiecare dintre acestea are propriul nivel de notorietate, care poate fi scazut prin ruperea afiselor sau uciderea martorilor.

Cel cel mai tragic aspect al acestui joc este includerea unor mecanici bazate pe capabilitatile mai speciale ale consolei. In timp ce atingerea suprafetei tactile de pe spatele consolei nu este chiar atat de rea pentru vaslire intr-un caiac, pentru „buzunarit” nu este deloc potrivita. Mai mult, anumite puzzle-uri folosesc giroscopul intr-un mod extraordinar de enervant, iar anumite pergamente necesita indreptarea camerei consolei catre o lumina puternica. Aparent becurile de la mine din camera si SOARELE nu sunt destul de puternice, fiind nevoit sa invart consola cate 2-3 minute pana cand realiza jocul ca de fapt am indreptat consola catre o sursa de lumina.

In timp ce Assassin’s Creed III: Liberation este o experienta relativ placuta pentru o platforma mobila precum PlayStation Vita, nu pot spune ca este o intrare importanta in seria Assassin’s Creed. Povestea nu este deloc memorabila si nu se leaga prea mult de evenimentele celorlalte jocuri, iar misiunile sunt foarte generice. Cel mai neplacut aspect al jocului este probabil modul in care au fost folosite cele trei costume ale eroinei principale, acestea fiind necesare doar in anumite momente cheie. Mai mult, la tranzitia intre zonele de joc este necesara schimbarea intr-o anumita tinuta, care poate fi facuta doar de la cabinele de proba presarate prin tot orasul.

Meniul jocului spune ca exista si o componenta multiplayer, insa aceasta poate fi ignorata complet. Avem de a face cu un joc bazat pe strategie, pe care nu am reusit sa il invat. Se pare ca toti jucatorii din lume contribuie la acelasi joc in lupta Asasinilor impotriva Templierilor, insa este un concept atat de neinteresant incat nu merita bataia de cap.

Cei care au Assassin’s Creed III pe PlayStation 3 pot primi ceva continut in plus din partea lui Liberation. Odata facuta conexiunea intre cele doua console, pe Vita veti putea accesa o misiune in rolul lui Connor si puteti cumpara de la magazinele din New Orleans toporul acestuia din Assassin’s Creed III. Pe viitor mi-as dori sa vad o functionalitate cross-platform mai exstinsa.

Grafica si Sunet

La prima vedere, din punct de vedere grafic, Assassin’s Creed III: Liberation este un titlu foarte aratos, avand in vedere ca ruleaza pe o consola portabila. Avem de a face cu iluminare si umbre in timp real, modele detaliate si o lume deschisa. Din pacate insa, hardware-ul nu este utilizat destul de inteligent pentru a nu incetini din cand in cand gameplay-ul. In secventele mai aglomerate, jocul nu face fata si scade framerate-ul considerabil, insa din fericire aceste momente sunt rare. Screenshot-urile pe care le vedeti sunt extrase direct din joc si poate par cam low-res, insa pe display-ul OLED al consolei PlayStation Vita, jocul arata considerabil mai bine.

Pe partea artistica insa, avem de a face cu peisaje saracacioase. The Bayou este in mare parte o mlastina maronie, fara prea multe elemente care sa iasa in evidenta, in timp ce New Orleans nu are destule elemente unice incat sa iti poti da seama unde te afli fara a folosi harta. Probabil cea mai slaba zona din punct de vedere vizual este Mexicul, unde nu a fost oferita prea multa atentie detaliilor.

Prezentarea jocului de fata nu este salvata nici macar de sunet. Muzica este foarte repetitiva si poate ajunge sa streseze jucatorul. Am fost nevoit ca pe la jumatatea jocului sa dau volumul coloanei sonore aproape de zero, intrucat acesta acoperea efectele sonore si chiar vocile personajelor uneori. Cat despre voci, acestea sunt inregistrate la o calitate destul de slaba, folosind actori de mana a doua.

Concluzii

Este pacat ca Ubisoft nu a avut curajul sa investeasca mai multi bani in noul Assassin’s Creed III: Liberation. Folosind un studio din categoria B, cu actori din categoria B, era clar ca jocul nu putea sa devina vreo capodopera. Din fericire insa, acesta este cat se poate de functional din punct de vedere al mecanicilor de joc, insa deciziile de a folosi giroscopul si suprafetele tactile pentru anumite abilitati scad puncte chiar si la acest capitol. Rezultatul este un titlu OK, nici prea-prea, nici foarte-foarte, care isi face treaba de a aduce experienta Assassin’s Creed in spatiul mobil. Limitarile sunt insa evidente, iar pe viitor Ubisoft ar trebui sa  invete din greselile lui Liberation daca vrea sa continue seria pe PlayStation Vita.

Galerie

[dmalbum path=”/wp-content/uploads/dm-albums/Assassins Creed III Liberation/”/]