Ești în depășire și treci cu viteză prin dreptul radarului. Ce mașină apare în înregistrarea Poliției
Este o situație întâlnită de mulți șoferi: începi depășirea unei mașini care circulă mai încet, accelerezi, iar în acel moment observi echipajul de Poliție sau radarul amplasat pe marginea drumului. Cele două autoturisme pot ajunge aproape unul lângă celălalt exact în momentul măsurării. Întrebarea apare imediat: dacă radarul a indicat o viteză peste limita legală, cum știe Poliția că viteza respectivă este a mașinii aflate în depășire și nu a celei depășite?
Două mașini în imagine nu anulează automat măsurarea
Faptul că în imaginea realizată de radar apar două autoturisme nu înseamnă, prin el însuși, că viteza înregistrată nu poate fi folosită.
Norma de metrologie legală NML 021-05, aplicabilă cinemometrelor, stabilește ce trebuie să conțină înregistrările. Acestea trebuie să includă cel puțin data și ora măsurării, valoarea vitezei măsurate și imaginea autovehiculului, din care să poată fi evidențiat numărul de înmatriculare.
Cu alte cuvinte, esențial este ca vehiculul căruia îi este atribuită viteza să poată fi identificat din înregistrare. Așadar, regula potrivit căreia „dacă sunt două mașini în poză, amenda se anulează” nu există în această formă.
Ce se întâmplă când ești chiar în depășire
Să luăm un exemplu simplu. Pe un drum unde limita este de 50 km/h, mașina din față circulă cu 45 km/h. Șoferul din spate începe depășirea și ajunge la 75 km/h. Exact atunci cele două autoturisme intră în zona în care radarul efectuează măsurarea.
Dacă aparatul atribuie viteza de 75 km/h autoturismului aflat în depășire, iar înregistrarea permite identificarea acestuia, abaterea poate fi constatată.
Faptul că șoferul accelera pentru a efectua depășirea nu îi permite să depășească viteza maximă legală.
Codul rutier în vigoare permite constatarea încălcărilor limitelor de viteză cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. OUG 195/2002 definește mijlocul tehnic omologat și verificat metrologic destinat măsurării vitezei, iar constatarea contravențiilor poate fi făcută cu ajutorul acestor dispozitive.
Dar dacă nu este clar că viteza aparține mașinii tale?
Aici apare situația mai interesantă. Dacă un șofer contestă procesul-verbal, înregistrarea radar devine foarte importantă. Înalta Curte a arătat că, atunci când fapta este constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, autoritatea trebuie să poată pune la dispoziția instanței înregistrările video sau planșele foto rezultate din acestea, cu elementele relevante pentru stabilirea vitezei.
Prin urmare, într-o situație în care două autoturisme sunt foarte apropiate, problema nu se rezolvă prin simpla afirmație a șoferului că „mai era o mașină lângă mine”. Contează ce arată efectiv înregistrarea și dacă aceasta susține atribuirea vitezei vehiculului sancționat.
Radarul poate funcționa și fără să fii oprit pe loc
Situația este și mai importantă odată cu extinderea sistemelor automate de monitorizare. Codul rutier permite Poliției Române să prelucreze date de monitorizare a traficului pentru posibile încălcări ale limitei maxime de viteză, iar mijloacele tehnice destinate măsurării trebuie să fie omologate și verificate metrologic.
Asta înseamnă că șoferul nu trebuie neapărat să fie tras pe dreapta imediat după radar pentru ca abaterea să poată fi constatată.
Depășirea nu îți oferă „câțiva kilometri în plus”
O altă confuzie frecventă este că, în timpul depășirii, șoferul ar avea voie să treacă temporar peste limita de viteză pentru a finaliza manevra mai repede.
Codul rutier nu oferă o asemenea excepție. Dacă limita pe sectorul respectiv este 50 km/h, ea rămâne aplicabilă și atunci când efectuezi o depășire.
Prin urmare, dacă ajungi lângă un radar exact în timp ce depășești, simpla prezență a celeilalte mașini în cadru nu te scapă automat de sancțiune. Întrebarea esențială este dacă înregistrarea permite identificarea autovehiculului căruia îi este atribuită viteza măsurată. Iar dacă există un litigiu asupra acestei identificări, înregistrarea radar este una dintre probele esențiale pe care instanța le poate analiza.