Cercetătorii au creat o stare cuantică în care lumina se comportă simultan ca un solid și un lichid, la temperatura camerei

Cercetătorii au creat o stare cuantică în care lumina se comportă simultan ca un solid și un lichid, la temperatura camerei
Foto: Marcin Muszyński, Facultatea de Fizică a Universității din Varșovia.
Iulia Kelt
Google Urmărește pe Google

O echipă internațională de cercetători a reușit să observe o stare neobișnuită a materiei, în care proprietățile unui cristal se combină cu cele ale unui lichid capabil să curgă fără frecare. Fenomenul, cunoscut drept supersoliditate, a fost obținut la temperatura camerei, fără sistemele de răcire extremă folosite în mod obișnuit pentru experimentele de acest tip.

Rezultatul a fost publicat în revista științifică Science Advances și reprezintă o reușită importantă pentru cercetarea fenomenelor cuantice. În loc să folosească atomi răciți aproape de zero absolut, oamenii de știință au construit un sistem bazat pe particule hibride, care combină proprietățile luminii și ale materiei. Descoperirea ar putea contribui, în viitor, la dezvoltarea unor tehnologii de calcul optic și a unor senzori foarte sensibili.

Ce înseamnă o stare a materiei în care solidul și lichidul se întâlnesc

În condiții obișnuite, un solid și un lichid au comportamente foarte diferite. Într-un cristal, particulele sunt aranjate într-un tipar regulat, care se repetă în interiorul materialului. Un lichid nu are aceeași structură fixă și își poate schimba forma, curgând în funcție de spațiul disponibil.

Fizica cuantică permite însă apariția unor comportamente care par imposibile la scară obișnuită. Un exemplu este superfluiditatea, o proprietate prin care un lichid își pierde vâscozitatea, adică rezistența internă la curgere. Un astfel de fluid poate trece prin canale foarte înguste fără frecarea întâlnită în mod normal.

În anii 1960, fizicienii au început să ia în calcul o posibilitate și mai neobișnuită: un superfluid ar putea avea, în același timp, o structură ordonată asemănătoare unui cristal. Această combinație a primit numele de supersolid.

Primele confirmări experimentale ale fenomenului au venit în 2017, când cercetătorii au observat supersoliditatea în condensate Bose-Einstein formate din atomi răciți la temperaturi extrem de scăzute. În aceste condiții, particulele ajung să se comporte colectiv, ca un singur sistem cuantic. Obținerea și menținerea unei asemenea stări presupune însă echipamente specializate și instalații de răcire complexe.

Cum au folosit cercetătorii lumina pentru a obține un supersolid

Noul experiment a fost realizat de o echipă internațională din care au făcut parte specialiști de la Facultatea de Fizică a Universității din Varșovia, Universitatea Militară de Tehnologie din Polonia, IBM Research Zurich și Centrul Național Francez pentru Cercetare Științifică (CNRS).

În locul atomilor ultrareci, cercetătorii au folosit particule hibride numite polaritoni excitonici. Acestea apar atunci când lumina interacționează suficient de puternic cu materia, astfel încât cele două componente ajung să fie cuplate. Particulele rezultate au proprietăți atât ale luminii, cât și ale materiei.

Polaritoni excitonici au o durată de viață foarte scurtă, de ordinul picosecundelor, adică al trilionimilor de secundă. Chiar și în acest interval redus, ei pot forma un condensat Bose-Einstein și pot manifesta comportamentul colectiv specific unui superfluid cuantic.

Pentru experiment, echipa a construit o microcavitate optică în care a introdus un cristal lichid special conceput, acoperit cu un semiconductor organic. Această structură a permis interacțiunea dintre lumină și materie necesară pentru apariția fenomenului.

Un avantaj important este că sistemul nu are nevoie de temperaturi apropiate de zero absolut. Potrivit profesorului Wiktor Piecek de la Universitatea Militară de Tehnologie, microcavitățile cu cristale lichide dezvoltate de echipa sa pot funcționa chiar și la temperaturi de aproximativ 60 de grade Celsius.

Tiparele luminii au oferit dovada apariției stării cuantice

Pentru a verifica dacă sistemul a ajuns în starea de supersolid, cercetătorii au analizat lumina emisă de probă. Atunci când condensatul a trecut în noua fază, au apărut mai multe benzi luminoase dispuse la intervale regulate.

Aceste tipare au indicat că densitatea particulelor s-a organizat spontan într-o structură care se repetă. Este un comportament caracteristic cristalelor și unul dintre semnele importante ale supersolidității.

O altă observație a atras atenția echipei: poziția benzilor luminoase se schimba de la un impuls laser la altul. Sistemul nu revenea de fiecare dată la aceeași configurație, ci alegea între mai multe aranjamente echivalente. Fenomenul poartă numele de rupere spontană a simetriei și apare atunci când un sistem poate avea mai multe stări echivalente, dar ajunge să adopte una dintre ele.

Profesorul Guillaume Malpuech de la Institutul Pascal, afiliat CNRS, a explicat că teoria anticipase posibilitatea ca supersolidul să aleagă între mai multe configurații de acest fel. Observațiile experimentale au confirmat această predicție.

Cercetătorii au identificat și o altă proprietate, numită elice de spin persistentă. Aceasta descrie o variație periodică a polarizării luminii emise, polarizarea fiind legată de orientarea câmpului electric care oscilează în unda luminoasă. Împreună, variațiile intensității și ale polarizării au indicat două forme distincte de ordine în același sistem.

De ce contează descoperirea pentru viitoarele tehnologii

Experimentul nu a fost lipsit de dificultăți. Semiconductorul organic folosit în dispozitiv reacționa treptat cu cristalul lichid, ceea ce limita durata de viață a fiecărei probe. Cercetătorii aveau la dispoziție doar câteva ore pentru efectuarea măsurătorilor după asamblarea dispozitivului.

Din acest motiv, fiecare etapă trebuia planificată cu atenție. Dr. Marcin Muszyński, primul autor al studiului și în prezent cercetător postdoctoral la City College of New York, a explicat că repetarea unei măsurători presupunea fabricarea unei probe complet noi.

Măsurătorile principale au fost realizate la IBM Research Zurich, unde specialiștii au depus straturi subțiri de semiconductor organic pe structuri fotonice produse la Universitatea Militară de Tehnologie. Materialul, cunoscut sub numele MeLPPP, fusese studiat anterior de cercetătorii IBM pentru proprietățile sale cuantice și capacitatea de a susține condensarea Bose-Einstein. Integrarea sa într-o microcavitate cu cristal lichid a permis observarea supersolidității.

Importanța rezultatului ține și de posibilitatea de a studia fenomene cuantice fără instalații criogenice costisitoare. Dacă această abordare va putea fi dezvoltată în continuare, ar putea facilita apariția unor dispozitive fotonice rapide, a unor sisteme de calcul neuromorfic și a unor senzori optici capabili să detecteze schimbări foarte mici.

Calculul neuromorfic încearcă să reproducă anumite principii prin care creierul procesează informația, pentru a realiza mai eficient anumite sarcini. În paralel, sensibilitatea sistemului la polarizarea luminii ar putea fi valorificată pentru măsurători optice de mare precizie.

Un alt avantaj este controlul electric al microcavităților cu cristale lichide. Aplicarea unei tensiuni externe permite modificarea proprietăților optice ale sistemului, oferind cercetătorilor mai mult control asupra comportamentului particulelor. Echipa descrie această platformă drept prima de acest tip care permite reglarea electrică a condensatelor de polaritoni excitonici în stare de supersolid.

Playtech Icon
Playtech
Descarcă gratuit aplicația Playtech.ro din Google Play
Descarca
×