Experimentul de tip spiritism realizat de cercetători a arătat că 24 din cei 30 de participanți au simțit o prezență fantomatică ciudată

Într-un experiment despre percepțiile asociate fantomelor, 24 dintre cei 30 de participanți au relatat că au simțit o prezență după o sesiune de privit într-o oglindă. Rezultatul descrie experiențele lor subiective, fără să demonstreze contactul cu persoane decedate.

Cercetarea, condusă de psihologa Christine Simmonds-Moore, reunește specialiști de la University of West Georgia și Northwest Missouri State University. Studiul publicat în Journal of Anomalous Experience and Cognition analizează legăturile dintre trăsăturile personale, mediul din cameră și aceste senzații.

Cum a funcționat experimentul cu oglinda

Camera, numită psychomanteum, avea pereții și tavanul acoperite cu catifea neagră, un fotoliu și lumină slabă. Oglinda era înclinată astfel încât persoana așezată să nu-și vadă chipul. Înaintea sesiunii de 45 de minute, fiecare participant petrecea 15 minute evocând o persoană decedată.

Grupul fusese selectat special: jumătate dintre participanți aveau sinestezie sau tendințe asociate, precum legarea automată a literelor de culori. Ceilalți raportaseră anterior experiențe cu fantome. În timpul sesiunii, voluntarii apăsau un buton când percepeau o prezență sau imagini mentale puternice.

Vezi și:

Din ce trăiește Teodor Meleșcanu după retragerea din politică. Cât ajungea pensia fostului ministru de Externe

Pentru unii, trăirile au fost emoționante. Cercetătoarea a povestit pentru ScienceAlert cazul unei femei care simțise că o persoană dragă, decedată, îi mângâia părul. Alți participanți au descris mirosuri, atingeri sau imagini.

Ce au observat cercetătorii și unde se opresc concluziile

Sinestezia nu s-a asociat cu diferențe semnificative între grupuri. În schimb, scorurile mai mari la o scală de fantezie creativă s-au corelat cu experiențe descrise ca fiind mai vii și mai realiste. Asocierea nu stabilește că această trăsătură a provocat senzațiile.

Camera cu infraroșu a surprins mici puncte atât în timpul sesiunilor, cât și când încăperea era goală, fără diferențe semnificative de frecvență. Praful, particulele din aer și mișcările oglinzii rămân explicații posibile.

Echipa a analizat și un generator de numere aleatorii. În ansamblu, rezultatele sale nu s-au abătut semnificativ de la întâmplare. O asociere cu punctele din filmări a apărut într-o analiză ulterioară și necesită replicare.

Privitul prelungit în lumină slabă a fost cercetat și în alte condiții. Într-un experiment publicat în 2015, psihologul Giovanni Caputo a studiat 20 de tineri care se priveau în ochi timp de zece minute. Participanții au descris deformări ale chipului celuilalt și apariții asemănătoare halucinațiilor.

Experimentul respectiv, prezentat și în articolul despre percepțiile neobișnuite provocate de privitul în ochii cuiva, folosea chipul unei persoane reale. Diferența contează: în cercetarea cu psychomanteum, oglinda ascundea propria reflexie. Rezultatele celor două studii nu pot fi tratate ca și cum ar proveni din același test.

Noul studiu are limite importante: puțini participanți, selecție specială și numeroase comparații statistice, care cresc riscul unor rezultate întâmplătoare. Cercetarea nu fusese înregistrată în avans și nu validează o terapie pentru doliu.

Experimentul de tip spiritism realizat de cercetători a arătat că 24 din cei 30 de participanți au simțit o prezență fantomatică ciudată