Ce se întâmplă cu un credit când titularul moare. Cât pot fi obligați moștenitorii să plătească
Atunci când o persoană moare, moștenirea sa nu este formată numai din apartamente, terenuri, mașini sau bani aflați în conturile bancare. În succesiune pot intra și datoriile rămase neachitate, inclusiv creditele contractate în timpul vieții. Asta nu înseamnă însă că un copil sau soțul supraviețuitor trebuie automat să scoată bani din propriul buzunar pentru toate ratele defunctului.
Moștenirea cuprinde bunurile, dar și datoriile
Regula importantă în 2026 se găsește în Codul civil, Legea nr. 287/2009. Potrivit art. 1.114, acceptarea consolidează transmiterea moștenirii, iar moștenitorii legali și legatarii universali sau cu titlu universal răspund pentru datoriile și sarcinile succesiunii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral și proporțional cu cota fiecăruia.
Pe înțelesul tuturor, nu poți spune: „Accept apartamentul și cei 50.000 de lei din cont, dar nu vreau creditul de 30.000 de lei”. Dacă accepți moștenirea, aceasta vine, în principiu, atât cu activul (ceea ce deținea persoana) cât și cu pasivul (datoriile sale).
Există însă o protecție esențială: în situația obișnuită, patrimoniul personal al moștenitorului nu este folosit pentru a acoperi datoriile succesiunii.
Ce se întâmplă dacă datoriile sunt mai mari decât moștenirea
Să luăm un exemplu simplu. Un părinte lasă bunuri și bani în valoare totală de 100.000 de lei, dar are datorii de 150.000 de lei.
Copilul care acceptă moștenirea nu ajunge, potrivit regulii generale din art. 1.114, să achite diferența de 50.000 de lei din salariul sau economiile sale. Creditorii se pot îndrepta asupra patrimoniului succesoral, răspunderea moștenitorului fiind limitată la acesta.
Art. 1.155 din Codul civil stabilește, de asemenea, că moștenitorii universali și cu titlu universal contribuie la plata datoriilor proporțional cu cota succesorală a fiecăruia, existând însă anumite excepții, inclusiv pentru unele obligații garantate cu ipotecă.
Ce se întâmplă cu un apartament cumpărat prin credit
Situația devine deosebit de importantă dacă defunctul avea un credit ipotecar. Moartea titularului nu înseamnă automat că banca pierde suma rămasă de recuperat și nici că apartamentul devine liber de orice sarcină.
Trebuie verificat în primul rând dacă împrumutul avea o asigurare care acoperă decesul și în ce condiții se aplică aceasta. Dacă există o asemenea acoperire, despăgubirea poate stinge integral sau parțial soldul, în funcție de contract și de poliță. Dacă nu există o asigurare aplicabilă, creanța rămâne în pasivul succesoral, iar existența unei ipoteci este deosebit de relevantă.
Moștenitorul poate și să renunțe
Nimeni nu poate fi obligat să accepte o moștenire. Codul civil prevede că dreptul de opțiune succesorală se exercită, ca regulă, în termen de un an de la deschiderea moștenirii, adică, în situația obișnuită, de la deces.
Dacă o persoană renunță la moștenire, este considerată că nu a fost niciodată moștenitor. Declarația de renunțare trebuie făcută în formă autentică, la notar sau, după caz, la misiunile diplomatice ori oficiile consulare ale României.
Important este că renunțarea privește moștenirea, nu doar partea neconvenabilă a acesteia. Nu poți renunța la datorii și păstra banii, casa sau mașina.
Atenție la acceptarea tacită a moștenirii
Mai există un detaliu important. Acceptarea nu trebuie să fie întotdeauna făcută printr-o declarație expresă. Unele acte prin care succesibilul dispune de bunurile moștenirii sau se comportă în anumite împrejurări ca proprietar al acestora pot reprezenta acceptare tacită. În schimb, simplele acte urgente de conservare sau administrare provizorie nu înseamnă automat acceptarea succesiunii.
De aceea, atunci când există suspiciunea că persoana decedată avea credite, împrumuturi sau alte datorii importante, este util ca situația patrimoniului să fie clarificată înainte ca moștenitorii să ia decizii asupra bunurilor. Codul civil permite inclusiv solicitarea unui inventar al patrimoniului succesoral.
Regula esențială rămâne astfel simplă: moștenirea nu înseamnă numai ceea ce primești, ci și obligațiile pe care defunctul le-a lăsat în urmă, însă, în condițiile obișnuite prevăzute de lege, moștenitorul nu răspunde pentru acestea cu propria avere, ci numai cu bunurile din patrimoniul succesoral.